Pe Olt la km. 318, in pasul Cozia

Dupamiaza e umbra

   Asa-i zice urmatoarei halte CFR, dupa halta Manastirea Turnu (Minastirea Turnu - asa-i in mersul trenurilor), un loc intre doua tunele, Km. 318.  Daca vrei sa cobori aici, sari din tren direct in rugii de mure si tufisurile de salcam pana la piept, si ai grija sa nu te impinga inapoi sub tren ! Nu exagerez, asa-i acolo, la urcare nu mai spun, e buna o maceta sa-ti faci loc 1 m. p. ca altfel nu te vede conductorul, de altfel nici nu stii unde sa te asezi sa astepti, probabil ca acolo unde e panoul cu numele statiei.  In fine cand ai anuntat controlorul ca vrei sa cobori (ca altfel opreste 2 secunde si fuge), dupa ce omul se uita luuung la tine si gandeste ca ti-a sarit vreo doaga, te pregatesti psihic de desant, caci realmente asta e, sari de la un metru in bojii aia cu spini la nimereala si stai asa, mai pe o coasta, la 45*, sa plece trenul sa o poti lua pe linie pana aproape de tunel, unde e si poteca ce da in drum.
 

Malul opus, unde e o curba periculoasa

   Ei, aici la drum, alta viata, numai locuri de pescuit unul si unul, de nu stii unde sa te asezi, umbra, spatii libere pentru campare, tot ce vrei. Drumul asta, e acelasi care trece pe la Manastirea Turnu si continua de aici inca vreo 4-5 km mai sus, pana la halta CFR - Cozia, acolo unde conducta de aductiune de la Bradisor, trece peste Olt.
 

Aici o sa pun tabara

   Am gasit un loc bun, am vrut sa ma asez acolo, dar mi-am dat seama ca unde urma sa pun betele, se putea inunda noaptea, asa ca am campat la 20 m mai jos, unde puteam sa dau in doua locuri apropiate, cu doua bete in fiecare. Desi locurile sunt super, este o mare hiba cu liniile de inalta tensiune, care in unele locuri sunt cam apropiate si nu poti lansa departe, cu bolta. Aici erau destul de sus, mai la vale insa, e un tronson de 1 -2 km unde sunt la 6 - 7 m deasupra capului, a drumului, de ti-e frica si mergi pe drum cu betele stranse...Sunt si niste cruci pe acolo dealtfel si cred ca sunt in legatura cu asta. Nu ma mira nimic, ieri am vazut niste inconstienti ce dadeau cu telescoape de 5 m chiar sub linii, avand varful la 1 m de ele...Nu aveau carboane dar totusi, asa mor prostii...
 

Bagam momeli ...

    Dar am divagat, sa cotinuu ; cum ziceam, nu se poate arunca departe in larg, dar 25 - 30 m sunt suficienti, fiindca aici e albia Oltului pe malul asta, stang si are la 10 m de mal, vreo cinci - sase metri adancime. M-am bucurat de asta, crezand ca am gasit locul ideal pentru somotei, dar fundul e format din sfaramaturi de stanca taioase si asa ca am lasat acolo o multime de monturi. Mai tarziu, am aruncat mai departe, si acolo nu taie, dar e adancimea prea mare, peste 10 m. I-am pus lipitori, rame si pe fiecare bat (eu pun doua carlige la somn), cate un peste, babusca sau clean, asa cam de o palma, sau mai mici. ce sa zic, am avut o trasatura sanatoasa, la pestele viu cred, si am ratat-o prosteste, intepand prea repede. La alt bat, dupa o mic beep in clopotel, am scos batul cu ambele strune retezate exact de la antitangle, banuiesc de stiuca nu prea mica, le-a mancat cu tot cu varnisul de silicon, pana la vartejele care nu i-au placut.
   

... si asteptam sa sune clopoteii...

   In rest, liniste la clopotei, cu mici exceptii, cand a dat bibanul mare si o moaca amarata. Ei bine moaca aia spunea mult, era neagra pe spate, ceea ce presupune un fund plin de bolovani, sterp, unde somnul nu gaseste hrana si deci, nici nu sta pe acolo, ceea ce se mai prinde fiind in trecere. De obicei, unde este verzui - kaki pe spate, sau macar gri, sunt mai multi la vanatoare si locul e mai bun, fundul este malos si poate este si ceva vegetatie.
 

...si asteptam cam degeaba

   A doua zi am plecat spre Turnu pe jos, 6 km, injurand ceasul de mana care se defectase si astfel am pierdut trenul. Injuram pentru ca am constatat asta, dupa ce am stat ca fraierul o juma` de ora, in caldura sufocanta din rugii aia de mure, astaptand trenul si gandind ca asa tre` sa fie si in iad !
 

Cand n-am ce face... fac poze !

   Ei, incet pe drum pe la umbra, fiindca tot drumul asta-i pe sub copaci, mi-am mai venit in fire si luand-o ca pe o drumetie, cu ruxacul acum usor, m-am concentrat asupra malului, sa vad viitoare locuri bune de pescuit, interesul major fiind sa gasesc atat loc de campare la umbra, cat si combinatia ideala intre adancimea apei, substrat si distanta pana la liniile de inalta. Coborand pe malul stang, am constatat ca de cate ori malul face curba la stanga, albia raului se muta spre malul opus si invers. Astfel ca doar vazand din distanta malul, stiu adancimea apei. Misto.
 

Am ajuns la Turnu

   Ce sa va mai spun, pe tot drumul gasesti loc langa loc, unde se poate campa, parca masina, am vazut castori in golfuri linistite si pe la gurile tunelelor fostei linii CFR, acum scufundate, am urcat pe niste constructii mari parasite, din buza apei si care de fapt intra in apa, pe langa care, pe la colturi se vedeau niste cleni mari si foarte multi, ba chiar am si prins cativa, da` nu mari, cu batul de spin pe care am pus pluta si lacusta.
 

Mai stau sa ma odihnesc

   In afara de tronsonul ala care are liniile de inalta tensiune extrem de apropiate de sol, am gasit cateva locuri promitatoare. Chiar peste Olt de fostul motel Lotrisor, unde este pe mal o placa de beton, sunt picioarele scufundate ale unui fost pod, picioare ce se ghicesc prin apa, atunci cand e mai scazuta. Si aici, la dreapta sau la stanga, apa e mai strangulata, locul cred eu fiind bun de somotei si ce-o mai fi, aici cred ca o sa ma duc saptamana asta, o noapte.
 

Vineri, 13, La Km. 318

      Ce mai, de unde gandeam ca fac treaba buna, fiind oarecum in dreptul si mai la vale putin de locul de la debusare, uite asa s-a destramat si mitul Km. 318 !