NOU ! Incearca acum o cautare pescareasca: ORICE DIN PESCUIT

căutare personalizată
Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.

24 februarie 2013

Pescuit in Parcul National Cozia ( 3 )

La "aer conditionat"
   Am ajuns deci, la gura tunelului ala de care va spuneam ca e mai special. Sa vedem ce e cu tunelul asta.
   Este pentru auto, e foarte lung, se spune ca are cam 500 m lungime, dar eu cred ca are aproape 1 km. Mergand cu o medie de 40 km / ora, faci aproape 2 min pana ajungi la celalalt capat. Si nu vezi nicio "luminita la capatul tunelului", asta fiinca este in curba. Nu e electrificat, n-ai lumina, asadar este o gaura neagra, lunga, stramta si curbata. Intram cu masina vreo 10 m, oprim si claxonam de cateva ori, ascultand cu geamul coborat, daca se aude raspuns. Daca nu, plecam cu viteza mai mare si cu geamul deschis, curba nefiind chiar asa de stransa, claxonand la fiecare 10 sec. Pericolul este sa intalnesti la jumatatea drumului vreun prost care nu a procedat asa si apoi sa mergi in marsarier pana iesi afara ! Plus ca este exclus sa faci acolo in bezna scandal cu ala, cine va da inapoi... Unii, inarmati cu o lanterna ( ce-i drept rar ) se aventureaza macar asa de placere sa-l traverseze pe jos, asa ca o frana brusca in curba si in tunel.... Ce mai, maxima atentie atunci cand traversam.

Cristi langa cort la gura tunelului
   De la poiana asta larga de langa tunel ( aval  ), spre apa, se face o poteca ce duce prin padure, cand mai pe sus, cand pe langa apa, tocmai pana la capatul opus al tunelului, ceva gen litera D, unde poteca merge pe linia curbata. Daca plecam de aici, lasand masina in poiana, avem un stufaris cu apa scazuta, cu vreo 2 - 3 locuri de blinkerit, destul de anevoioase, si cateva locuri de clean, pe sub copaci. Ajunsi la mijlocul distantei, este un loc ( de fapt vreo trei ), foarte bun de somotei si clean la pluta, deoarece, peste Olt este debusarea Lotrului, un canal betonat ce iese din munte si unde se varsa cu debit mare si putere, apele de la barajul Vidra, dupa ce au trecut prin CHE - Bradisor. Cand apa foarte limpede ce iese perpendicular pe Olt se impotriveste cursului, rezulta un mare anafor bicolor si cu adancime marisoara, unde e loc grozav de vanatoare a somnului. Chiar si cand e oprita debusarea, tot acolo sta la panda.

In padure in dreptul debusarii
   Totusi, ca sa ajungi aici, in dreptul debusarii, este mai avantajos sa faci drumul asta de la celalalt capat al tunelului. Poteca ce pleaca imediat din stanga gurii tunelului din amonte, este destul de anevoioasa, dar de aici, ai o multime de locuri bune pana la jumatea potecii. Unul este foarte frumos, niste fagi inalti de tot umbresc apa si ai deschidere larga de vreo 30 m, merge bine cleanul, somoteiul, avatul, carasul... Sunt doua vetre mari de piatra pentru focuri si gratare si nici nu e departe de mers pe jos. Lasi masina fara grija la gura tunelului, unde e loc suficient de 3 - 4 masini si mergi pe poteca vreo 5 minute maximum, asa ca se pot lua mai multe ustensile si chiar familie - copii. Ca sa-ti dai seama daca locul e posibil ocupat si sa nu faci drumul degeaba, e simplu, vezi sau nu, masini parcate la tunel. De acolo pana la jumatea potecii, la debusare, poteca e mai grea si lunga, se merita sa faci drumul asta doar daca esti chiar amator de miscare si pescar inrait.

La locul No. 1
   Daca prinzi locul gol aici la gura tunelului, unde se lasa masinile... aici stai ! Loc bun pentru 6 bete, vatra de foc, loc de cort, masina, plus loc de parcat pentru altii din padure si aici ca si la "rapa" trage in fiecare noapte si se prind mai mari si cateodata foarte multi somotei. Locul este foarte vizat, datorita mai ales "aerului conditionat", o patura statica de aer racoros, inalta de 1,5 m ce se prelinge din tunel fara a crea curent de aer si astfel atunci cand afara sunt 35 grade C*, aici sunt cam 23 - 25 de grade, ideal vara, dar cam nasol pe toamna. Este bineinteles vizat si pentru potentialul de pescuit, de aici, extrem de rar se pleaca fara peste. Datorita acestor calitati, imi permit sa-l declar locul No 1, din tot traseul.

Vara cand sunt 35* afara
   De aici, inspre deal, mai este un loc la vreo 30 m, dar atentie, sunt niste trunchiuri scufundate la 4 m de mal si trebuie sa stii la fix unde sunt, sa recuperezi printre ele. Mai la deal, mai sunt cateva locuri, unul mai bun in dreptul unui podet de beton, dar toate, pana la cantonul CFR, bune mai mult la caras, la feedere. Drumul se face mai stramt si anevoios, dar se poate merge cu masina, si cam dupa 2 km, ajungem la halta CFR - Cozia. End of road, sfarsit de drum si intoarcere. Aici calea ferata intra intr-un tunel ce strabate un versant de munte vreo 100 m si iese la capatul altui drum ce pleaca de la barajul Brezoi si trece prin satul Varateca. In spatele cladirii haltei mai sunt locuri bune de caras. Tot aici, opresc si trenurile personale si sunt multi cei care vin cu trenul la pescuit.

Se mai prinde cate ceva
   Ar fi fost inca multe de spus despre aceste locuri, nu se pot cuprinde toate aspectele unui traseu asa de lung si variat ca si relief, specii de pesti, conditii de mediu, etc. In orice caz, sfatul meu este, ca macar o data sa lasati masina la manastire si sa faceti traseul asta pe jos, ziua, cu un bat de dat la clean, trecand prin toate locurile pe care le-am amintit si astfel veti vedea si conditiile reale pentru un pescuit nocturn.

Daca eu pot la 50 de ani...
   
     Zau, face bine la sanatate !

20 februarie 2013

Pescuit in Parcul National Cozia ( 2 )

Lacul vazut de pe prima "casoaie"
   Asadar, am trecut de debarcader si dupa ce drumul urca usor, trecem pe langa un loc arid, expus soarelui, cu doua tomberoane de gunoi si o haita de maidanezi (blanzi), ce reprezinta locul destinat de catre autoritati, camparii si unde eu nu as sta nici macar cat as fuma o tigara. Mai mergem in amonte cateva sute de metri si ajungem la gura unui tunel CFR. Drumul continua la deal, pe langa el. Inainte de acest tunel cu vreo 100 m, avem pe stanga o cladire din beton, parasita, ceva gen statie de sortare, sau... ma rog, treaba e ca aceasta intra in albia Oltului, si e foarte inalta. Daca ne suim pe scara de beton pana pe acoperisul plat si cu niste gauri in el, putem lasa in jos o pluta de clean cu lacusta sau viermi si apoi bine jucata - gata cleanul ! Daca stai si te uiti atent de sus, spre baza cladirii, vezi clenii de 20 - 40 cm, multi ca obletii. Nu trage prea des, e precaut, dar e o placere sa stai acolo si sa-i atragi cu jocul lacustei pe apa.

Per pedes apostolorum
   De asemenea, fix in dreptul tunelului CFR,  cum ne uitam spre apa, vedem un zid de piatra in L, care tot asa, intra in albie, formand un golf impreuna cu acea cladire de mai sus. Pana jos la mal, ai zice ca e imposibil de ajuns, ba chiar am gasit si o undita abandonata acolo, dar daca esti mai sportiv si agil, poti cobori. Sub bolti de umbra de la copaci, trec avati si cleni, ceva de speriat. Totusi si aici, preferam sa lansam de sus. Acest L, reprezinta gura unui tunel vechi, scufundat acum, deoarece atunci cand s-a construit barajul Turnu, atat soseaua de pe malul opus, cat si drumul si calea ferata de pe malul nostru stang, cu tunele cu tot, au fost reconstruite mai sus, cele vechi fiind inundate. In interiorul acestui L, se poate intra cu masina, pune cort si face focul la un gratar, la umbra catorva pini. Pe latura dinspre Olt se pot pune 7 - 8 bete la somotei, aruncand mai in larg. Aici chiar merge bine somoteiul, dar daca esti singur noaptea, ai grija sa ai lumina mai multa fiindca umbla o multime de serpi pe langa zidul unde pui betele si in loc sa stai atent la bete... Daca e lume mai multa, nu prea ies si nici nu cred ca sunt veninosi, doar te tin in continua alarma. Locul e folosit mai mult pentru gratare si chefuri, aici gasim liber mai in cursul saptamanii.

Cracane originale
   Mergand tot spre deal, trecem prin poieni, pe langa apa, dar mai sus ca si nivel, mai sunt locuri de pescuit, dar o sa vedeti ca sunteti in permanenta sub liniile de inalta tensiune, uneori sunt atat de joase, dealungul drumului, ca ti-e si frica sa mergi pe drum. Aici nu sunt indicate pescuieli si tabere, dealtfel sunt si locuri proaste, unde nu prinzi nimic. Apoi hop, in dreptul unui stalp de inalta, iesim dintre copaci si dam de cealalta gura a tunelului scufundat (un cap la L, altul aici). Mai sus pe dreapta noastra e si gura tunelului actual CFR. Aici se observa si gaura tunelului, apa nu il acopera, decat pe trei sferturi. Din interior se aud pleosnete de rapitor mare, ce se da la puiet. Si aici se pot lua cleni, cate o marlita toamna, sau mreana. Problema e alta. Suntem cu trei randuri de cabluri de inalta deasupra capului, e ceva inaltime pana la ele, dar... iti trebuie curaj, un bat scurt si de preferinta de fibra. Eu am dat aici si cu un carbon de 2,70 m, dar nu am lansat si recuperat, decat in plan orizontal... treaba e sa nu lansezi departe si cu bolta, locul bun fiind chiar sub picioare, la gura tunelului.

Pana la debarcader
   De la acest tunel, pe o portiune de vreo 200 m, drumul este foarte ingust, circula o singura masina, avand un parapet de placi de beton, inalte de 4 m pana la apa. Pe parcursul lui, apa e foarte mica si sunt puzderie de obleti si clenisori. Odata ajunsi aici, vedem cum Oltul face o curba, in dreptul a trei stalpi mici de curent si incepe "marele zid din beton", prin care trece teava de apa. Pana la acel zid, apa e foarte mica pana in larg si nu faci treaba la pescuit. Substratul e namolos si nu cred ca te poti baga nici cu soldare. In larg, unde incepe adancimea, da, acolo stau avati mari, stiuci si cine mai stie ce, fiindca se vede atacand mereu. Peste Olt incepe viaductul cel mare, pe piloni.

Varu` Cristi la datorie
   De la acest zid, mergand pe langa el, apa este langa drum, si se fac o gramada de aveole umbrite, create special de pescari, cativa copaci inalti, umbrosi si apoi locul de pescuit unde incape masina si cortul, cu deschidere suficienta la apa. Si apoi altul si altul si asa o tine cam un kilometru. Undeva, pe portiunea asta a drumului, o sa vedem intrand in albie, o mica placa de beton, de cativa metri patrati. Peste Olt se vede un motel (Lotrisor). Este de fapt un cap de pod. De la placa si pana la malul celalalt sunt 3 sau 4 piloni ai podului, care daca apa e mai scazuta se si vad. Locul e bunisor, trage bine, dar e plin de agatatori, cred ca aici se formeaza un zacamant de plumb, ce va fi exploatat in viitor :) ! Aici am stat multe nopti si nu am prins cine stie ce, dar tot pentru aici, mi-am cumparat un tignal de ala de arbitru, din cauza castorilor. Sunt mari cat niste caini, nu se sperie de om, de fapt cred ca nu se sperie de nimic, dai cu pietre, cu lemne, strigi si dupa 5 minute, te trezesti cu el la picioare, sa faci atac de cord pe intuneric ! Pana la urma, fiind foarte simpatici si blanzi, ajungi sa-ti placa de ei, dar sa ai tignal, sa stie ca e acolo unul care-si apara teritoriul ! Pe coada betelor, pietroiaie, ca daca unul de asta mai neatent se incurca in fire, adio bat. Tot de aici, incepe si domnia aricilor. Fosgaie toata noaptea prin tufe, de zici ca-s sobolani. Ei bine, sa stiti ca unde este un arici, nu-s serpi, soparle, gandaci si cam nicio lighioana. Astia mananca absolut tot, te poti culca fara grija si fara cort ermetic inchis. Adevarati prieteni.

La capul de pod
   Si uite asa, ajungem la o poiana mare, unde drumul s-a inaltat si aici dam de o a doua casoaie, cladire de aia de intra in albia Oltului, cum a fost si prima de langa tunelul in L. Asta are un fel de balcon. la 4 m desupra apei, unde poti arunca 4 bete la somotei, sau pescui la pluta, clenii de dedesupt. Avantaj aici, ca avem umbra in prima parte a zilei. Trebuie sa spun ca inainte de asta, de poiana, cu 50 m, dam de un bloc de beton pe marginea drumului si in dreptul lui, privind in jos spre apa, se face un mic golf si un canal ce intra intr-o alta gura de tunel, perpendicular pe munte (???), pesemne ca era de aerisire la vechiul tunel, sau gura de mina, nu stiu, dar cand apa creste, intra in el si cand scade, iese. E plin de obleti, bibani, cleni si cine mai stie ce si la gura lui si pe golfuletul ala, e loc foarte bun de clean marisor, mai ales la rotative mici, de 00 sau de 1. In dreptul acelei cladiri din poiana, spre munte 50 m, este halta CFR - KM 318. De fapt aici, desi trenurile personale opresc la dus si la intors, stau doar 2 - 5 secunde si pleaca. Nimeni (in afara de mine, se pare), nu coboara si nu urca, daca vrei sa cobori aici, se uita nasul luuung, lung la tine si crede ca-ti lipseste vreo doaga. Sari direct in rugi de mure si maracini si astepti sa plece trenul... Loc bun pentru amatorii de sporturi extreme.

La km 318
   Mai departe, mergand pe drumul nostru, dam de niste izvoare cu apa rosiatica, nu beti de aici apa, trece prin niste fiare si e si o alga ce-i da culoarea asta. Si iarasi locuri amenajate. Aici apa e adanca la mal, prea adanca si somoteiul nu prea vaneaza la adanc. Fundul este din sfaramaturi de piatra. Apoi drumul urca iar fata de apa si mai incolo spre amonte, daca mergem mai incet, o sa vedem un loc de parcat, mai largut si spre apa, o poteca ce coboara vreo 10 m dand la un loc amenajat pentru pescuit (eu ii zic "la rapa"). Aici lasi masina in deal si cobori cu harnasamentul, destul de greu, poteca fiind abrupta si alunecoasa. Jos ai loc de 7 - 8 bete si cort. Spatiu suficient si un loc de pescuit super, trage in fiecare noapte si se prind bucati mai mari.
Pe langa asta, marele avantaj in locul asta, e ca il poti gasi liber in weekend, fiinca nimeni nu se baga in rapa cu gratare si familion si de fapt, nici pescarii nu prea se baga aici cu masina sus... afara de cativa care stiu potentialul locului. Apa are cam 5 - 8 m adancime si substrat piatra - namol  =  un loc ideal de somotei. De aici, mai departe dam intr-o poiana mare cu deschidere de 50 m la apa, cu adancime mica si namol pe fund, unde se prinde bine caras la feedere, si dam de gura ultimului tunel auto, ala de care va spuneam ca e ceva mai special si ca voi insista asupra lui.

La rapa
 
      Voi insista, insa data viitoare, ca am obosit scriind !
  

10 februarie 2013

Pescuit in Parcul National Cozia ( 1 )

   Zona acestui Parc National este destul de extinsa, cuprinzand atat muntii de la est de Olt, cat si cei de la vest, pe axa masivul Cozia - muntii Capatanii si Lotrului. Desigur, aici sunt multe locuri de pescuit si multi pesti, fiecare cu tehnicile lor de pescuit. Eu o sa va spun despre pescuitul pe Olt, pe segmentul barajului Turnu, pana la halta CFR - Cozia, acolo unde se termina drumul ce merge pe langa malul lacului Turnu, pe malul stang si unde Oltul este traversat de o pasarela suspendata, ce sustine aductiunea de apa de la Bradisor ce alimenteaza cu apa potabila orasul Ramnicu Valcea.

   Intrarea se face de la barajul Turnu, acolo unde este o benzinarie OMV si un motel, se traverseaza barajul pe malul stang al Oltului si se intra la stanga (spre amonte), pe drumul spre Manastirea Turnu. Apoi vom trece prin doua mici tuneluri auto si putin mai incolo se desparte drumul, la dreapta se face o trecere pe sub calea ferata ce duce la Manastire ( aprox. 400 m ). Aici, dupa ce vizitam biserica, ne facem cruce si zicem "Doamne ajuta", vom lua apa de baut pentru timpul cat vom sta la pescuit, fiindca in alta parte nu mai avem niciun izvor cu apa potabila.

   Ne intoarcem, trecem iar pe sub calea ferata si tinem drumul spre amonte. Drumul nu se mai desparte deloc pana la final, la cantonul Cozia, unde se termina.
   Dar sa vedem care ar fi "regulile casei" pe aici. Se pescuieste normal, cu permisul ANPA, fara vreo taxa suplimentara, se poate pescui si noaptea. De anul trecut, s-au introdus (cam sporadic), patrule de jandarmi pentru a mai tempera manelarii si grataragii de obicei beti, ce fac galagie si gunoaie si focuri mari sub pretextul pescuitului. De asemenea, zilnic, un reprezentant al Parcului, patruleaza pe aici, nici el nu stie pentru ce saracu`, dar se ia de cine pune cort (interzis in afara unei rezervatii prafoase si fara umbra, desi nu exista nicaieri vreun semn, vreun panou care sa specifice acest lucru si nici lumea nu se conformeaza si pune cortul langa locul de pescuit, avand ceva discutii cu respectivul... x), iar mai pe seara dispare, pentru ca musafirii se cam abtiguiesc si pot pune paru` pe el. Deci, punem cortul mai pe seara si daca se poate, evitam zilele de weekend, cand tot ce sufla in cateva judete, vine aici sa mance mici si sa bea bere si sa urle noaptea. In astfel de zile, vom merge in amonte, pana ce dam de un tunel auto foarte lung, cam de 500 m si dupa el, vom da de locuri linistite. Voi mai vorbi de tunelul asta, fiind un punct mai special al traseului. In sfarsit, punem cort abia seara sau in locuri mai ferite (se gasesc), avem intotdeauna la noi punga de gunoi si nu facem foc aiurea, mai ales cand bate tare vantul, daca totusi vrem foc, facem vatra din bolovani si foc mai mic - controlabil, pe care-l stingem cu apa sau pamant noaptea cand ne culcam. Mai bine dormim in masina care e langa locul de pescuit si evitam toate discutiile cu vreun oficial.

   Aici sunt speciile de pesti specifice Oltului, dar in functie de locuri, putem prinde cu precadere, cand una cand alta. Astfel, pe lacul Turnu, da bine cleanul si avatul, in dreptul celor doua mici tunele de pana la Manastire da somoteiul, de la trecerea spre Manastire si pana la un debarcader ce intra usor in albie, se prinde rar dar frumos, caras mare si caracuda cocosata, cate un lin, tot aici mai pe toamna si stiuca, apoi la deal merge somoteiul, cleanul, sau cate o mreana, rar. Si obleti peste tot.

   Sa o luam pas cu pas. Sub barajul Turnu, nu se prinde absolut nimic, nu stiu de ce si oricum pereul e foarte inalt si asa de abrupt ca nu poti sa cobori, deci nu e de interes. Sus pe lac, pe malul stang, se pate incerca avatul, care e destul de mare, dar da cam rar, sau cleanul mai spre sfarsitul pereului, spre tufe, de asemenea aici se mai prinde si babusca sau caras mic. Dupa aceste locuri, urmeaza un tunel mic auto si cand iesim din el, se face o deschidere cu parapet metalic, pana la al doilea tunel, de vreo 200 m. Aici, in larg, apa este foarte adanca, de cam 20 - 25 m, cu substrat moale fara agatatori, insa spre mal la 15 m deja sunt obstacole si fiare in apa, asa ca recuperam rapid si cu batul ridicat. Pe toata deschiderea trage somoteiul si catodata si ghibortul face ravagii. Se poate da si ziua la somotei datorita adancimii apei.
 
  De indata ce am iesit din al doilea tunel, pe stanga, este un mic loc, unde se pot pune 3 -4 bete si aici fiind un loc de somotei, apa foarte adanca si trage si ziua. La 25 m mai incolo e un mic parapet de beton sub care pe seara se aduna o multime de cleni, chiar sub mal. Este indicat sa-i luam la viu, la pluta, fiind foarte aproape, la 0,5 - 1 m de mal si noi deasupra, cu fereala sa nu ne vada prea tare.
  
   Urmeaza o bucata de drum de vreo 300 m unde avem in stanga, doar rapa cu copaci. Atunci cand apa e scazuta, se poate lansa de jos, de sub copacii aia, stand pe braul pietros ce ramane liber. Aici apa are cam 5 -6 m adancime si e loc bun de somotei, sau de clean pe langa mal.
 
   Am ajuns la un paraias ce vine, trecand pe sub calea ferata, prin pasajul ce urca la Manastire. Aici se prind obleti pentru momeala. Stand langa parau, cum te uiti spre Olt, la stanga, pana la copaci, este un loc de 20 m, linistit, cu apa mica si substrat nisipos, tentant dar plin de agatatori submerse, de fapt cracane lasate infipte in mal de nenumarati dobitoci cu nume de pescari (fapt generalizat pe toate apele). La dreapta paraului, mai sunt inca agatatori vreo 40 m si apoi urmeaza locuri bune de somotei, lansand foarte in larg, pe un platou cu adancimea de 3 - 5 m, cu substrat de namol. In spatele nostru, dealungul drumului, este un brau de beton lat de 2 m si inalt de 80 cm, prin care trece teava aductiunii de la Bradisor, cea care traverseaza Oltul pe la cantonul CFR - Cozia si mai apoi merge pe tot parcursul drumului, prin acest brau de beton, uneori inalt de 4 m si care formeaza un zid intre mal, drum si muntele impadurit, un parapet in calea jivinelor padurii.
   Acest platou se intinde de unde incepe braul de beton si dupa o curba, pana la debarcaderul ce este montat in prelungirea unei limbi de piatra unde odata era o betoniera. Pana in acea curba a malului si de asemenea pe langa debarcader, se poate da dupa caras mare, fiind un loc foarte bun de dat la adanc si chiar la pluta. Nu se prinde prea mult, dar deobicei se scot 10 - 15 bucati de caras de peste 0,5 kg / bucata, mai ales acolo unde malul se inalta usor,  vreo 2 m.

   Dincolo de acest debarcader, drumul se inalta, se trece pe langa tunele CFR, si urmeaza un paradis de locuri pentru somotei si clean, locuri umbroase si amenajate sa ai masina langa tine, sa pui cort si sa stai cu familia la o masuta cu bunatati. Loc dupa loc ! Si deoarece mai este mult de vorbit despre anumite locuri mai "pescaresti", voi imparti aceasta postare in doua sau poate trei parti.
   
      Asta a fost una, cealalta, cat de curand !


  

09 februarie 2013

Prohibitia 2013, in schita

    Desi nu este nimic sigur si pe site-ul ANPA nu apare inca nimic despre prohibitia de anul asta, se pare ca totusi actele sunt gata de a fi semnate de noul (noua) ministru al mediului, Rovana Plumb. Asta deoarece ANPA, trece de la ministerul agriculturii, la cel al mediului si pesemne de asta se treneaza anuntarea prin Monitorul Oficial, a Ordinului de prohibitie.
   Daca ne luam dupa http://www.flyesfishing.com/forum/11-propuneri-categorii-forum/2503-prohibitie-2013 , cineva ne spune ca deja e stabilit ca prohibitia de anul asta este intre 8 aprilie - 6 iunie si 8 aprilie - 22 mai in zona de frontiera, atasand in sensul asta si cateva poze ale documentului, ar fi bine sa mergeti acolo accesand acest link, sa le vizualizati. Probabil ca o sa fie chiar asa, eu il cred, dar totusi asteptam si anuntul oficial al ANPA. Despre prohibitia pe specii, mai precis la stiuca, inca nu stim nimic.

   Pana atunci, iata ce ne mai spune ANPA despre plata cotizatiei anuale, pentru permisul de pescuit sportiv - recreativ :

                                   ÎN ATENȚIA PESCARILOR SPORTIVI
  
  Practicarea pescuitului recreativ/sportiv pentru anul 2013 se face în baza permisului de pescuit recreativ/sportiv eliberat de A.N.P.A in anul 2012 si a chitanţei privind plata taxei de autorizare pentru anul 2013 sau a talonului de pensie, după caz, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008 privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură.
Permisele de pescuit recreativ/sportiv se vizează de la data publicării în Monitorul Oficial al României Partea I, a Hotărârii de Guvern pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008 privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură.  
  
 Mie mi-a spus Inspectorul ANPA - Valcea, atunci cand am dus banii, copia dupa CI si permisul, ca sunt in baza de date si pana vin timbrele alea micute, prin aprilie, ma pot duce linistit la pescuit, chiar si pe granita, deoarece am platit si asta se poate verifica prin statie de catre autoritati. 
   Asa o fi !
   

04 februarie 2013

Dupa mihalt la Izbiceni

salutari de la Izbiceni
   Asa pe nepusa masa, sambata 2 februarie, mi-a venit dor de-o pescuiala de noapte si m-am dus cu gandul la singurul peste mai de soi ce se poate prinde la vremea asta - mihaltul. Bineinteles, la Izbiceni. Nu eram prea convins ca vreau intradevar sa stau o noapte pe vremea asta pe malul apei, asa ca nu am anuntat niciun prieten, nu m-am aprovizionat cu nimic, ce mai, nu m-am pregatit cu nimic si m-am dus la servici, deoarece eu sambata lucrez intotdeauna.
 
momeala
   De indata insa ce am terminat, pe la 14,00, m-am hotarat si iute - iute am aruncat sase bete in masinuta, un bagaj sumar, haine, doua paturi (sa fie asa, just in case) si l-am chemat pe varul Cristi - ala de la km. 318, va amintiti si cum asta a zis ca vine (se pare ca nu sunt singurul ticnit din familie), hai sa luam cele trebuincioase. Adica baterii, starleti, niste viermisori si deoarece nu mai aveam timp de prins obleti, am apelat la ajutorul unui magazin, de unde am cumparat un fitofag mic de vreo 700 g, din care aveam sa taiem cubulete de carne, drept momeala principala.

parca as fi un miner
   Pe la 15,30 am decolat si am ajuns acolo la ora 18,00 exact cand a cazut intunericul. Ma uitasem pe net, pe Kappa - vremea si vazusem ca o sa fie + 4* C in prima parte a noptii. Stiam ca astia sunt destul de exacti (de aia le-am pus si link aici in sidebar) si intradevar, au fost gradele alea, dar... eu cred ca mai multe, erau cam + 6* C si asa au ramas pana la ora 1,00. Era cald pentru februarie si nu batea vantul deloc. Apa nu era inghetata nici macar pe lac, sus.

masa de lucru
   Odata ajunsi, am instalat rapid betele, fiindca jos erau doi pescari intr-o barca de metal, care dadeau cu un prostovol si vroiam sa vada unde lansam, sa nu dea peste fire. Oamenii si-au vazut de treaba, tinand o distanta de 40 - 50 m de noi si desi abia prindeau rar cate o platica sau ce-o fi fost, nu ne-au deranjat, nu s-au apropiat mai mult de noi. Am taiat cubuletele de fitofag si am lansat strategic, in locul precis unde se aduna deobicei mihaltul, dar si mai in larg si mai lateral, sa vedem de unde incepe. Apa era asa de scazuta, de nu am mai vazut asa ceva, cuburile din fata cupelor, care atunci cand se zaresc sub apa, zicem ca e scazuta, se vedeau cu 1,5 m deasupra si la vale se vedeau randurile de batardouri submerse - toate trei.

batrani si nelinistiti....
   Hai ca e devreme, hai ca poate vine mai la noapte din larg, treaba e ca mie nu-mi mirosea a bine chestia cu apa scazuta si pe masura ce timpul trecea, mi-am dat seama ca nu o sa prindem nimic. S-a mai intamplat, nicio suparare, am incercat, ne-am facut datoria. Macar sa folosim ceva din drumul asta. Am vazut pentru prima data batardourile, deci stiu acum pe unde sta la panda salaul, stiuca sau somnul. Si am stat sa vad ce prind baietii aia si unde arunca prostovolul, asta insemnand ca acolo nu sunt agatatori. Aruncau pe la 5 - 6 m de bolovanii aia de pe pereu, cu precizie. Asadar, clar, la distanta aia se poate lansa la fund. Am si incercat mai tarziu cand erau mai departe si asa era, nu se agata de nimic. Bine de tinut minte pentru martie - aprilie, cand vom da cu plastice, cu twistere.

tot cu chinezarii umblu
   Era peste si pe la suprafata apei, destul de maricel, de-o palma, asta fiind urmarit si prins destul de des, de un alt pescar profesionist, un pelican, ce luneca foarte repede pe apa si din viteza, prindea cate un peste fara a se scufunda, parca ii culegea de pe apa. Multi ii scapau, se vedea dupa cum se uita repede dupa ei. Pe malul celalalt, la turbine, fiind apa mai adanca pesemne, erau cativa ce dadeau la agatat si cred ca si prindeau, ca au ramas acolo si dupa ce noi am plecat.

pozat cu tableta, la lumina de faruri
   Pe la ora 1,30 satui de stat degeaba, am hotarat sa plecam spre casa, pana nu ne ia cu oboseala, desi puteam foarte bine sa dormim cateva ore si in masina, cu cate o patura zdravana pe noi. Dar am plecat conducand mai incet si cu pauze de cafea si tigara si am ajuns cu bine acasa la ora 4,00.

Mai vin aici, e abia inceputul...
   A fost destul de placuta mica escapada, in ciuda faptului ca nu am prins nimic, asa se intampla cu mihaltul, o data prinzi - de zece ori, nu !