NOU ! Incearca acum o cautare pescareasca: ORICE DIN PESCUIT

căutare personalizată

29 septembrie 2013

Ce am mai facut asta vara ?

  
   Pai, desi nu am prea avut nici timp si s-o spun mai pe sleau, nici chef de scris, pescuitul a mers continuu, mai pe aici, mai pe alte meleaguri.
 
 
   Inca din primavara, am demarat cu salai pe la Izbiceni si cu pastravi curcubeu pe Bradisor, pe urma cand vremea s-a mai incalzit, a inceput vanatoarea somnului pe Olt, mai la deal si mai la vale. Prin august, am pescuit pe Mediterana, prin sudul Spaniei si am incercat chiar si salaul sau blackbass-ul, bibanul ala mare americanesc, ce era din belsug in lacul Embalse de la Pedrera, Am cautat pe Olt, destul de asiduu, avatul pe care eram hotarat sa-l fac pestele No. 1 vara aceasta si care, ca niciodata, anul asta nu a aparut pe Olt nici in sus si nici la vale, de-am crezut ca a dat ceva, vreo molima in el si a murit tot. Si insfarsit, acum pe inceput de toamna, am cochetat nitel si neserios cu stiuca, am prins ceva salau la Izbiceni pe Podul Vechi si la Rusanesti si ca distractie, am prins la rotativa mica, avatei, asa cat sa fac vreo doua - trei tigai din acesti extrem de gustosi pesti.

  
   Cum despre salaii luati in plastice primavara asta am mai scris pe aici, voi incepe cu somoteii de pe Olt. La Turnu, au inceput prin iunie in forta si exemplare mai mari, unele chiar de trofeu. A inceput sa-si modifice orele de masa, astfel ca, spre deosebire de anul trecut, nu mai trage noaptea decat rar, in schimb ataca ziua, de la ora 12,00 pana pe la 14,00 si apoi in jurul orelor 17,00 - 21,00. Si hrana, sa-i zic momeala de baza, e pestele viu, nu prea mic. Am pus cleni, mrenute sau babusca, preferabili de-o palma, in carlige duble, adica doua carlige legate pe aceeasi struna. Cu asta am prins exemplare mari si am si ratat cateodata, dar tot bucati mari.


    La lipitori si coropisnite da mai rar si aici pot spune ca, zic eu, am cam deslusit oarecum mecanismul hranirii somoteilor. Cateodata cand pestisorii pe care-i vaneaza, migreaza brusc din zona in care stateau de obicei, dupa algoritmul datelor in care apar diferite muste de noapte, sau alte surse de hrana, somnii si somoteii, incep sa "sorecareasca", sa scormoneasca pe fundul apei si printre buruieni, dupa raci, scoici si alte crustacee si resturi pe care le aduce apa. Atunci, pescarii ce dau de obicei cu plumbi culisanti si cu clasicele coropisnite, spun ca au avut o noapte excelenta, ca a tras continuu. Atunci cand, peste zi revine masa de pestisori in zona, somnii vaneaza intre ape ziua in amiaza mare, atunci cand soarele pripeste si nici prin cap nu-ti trece, ca un peste vanator nocturn, ar putea ataca. Zic eu.


    Am pescuit in zona Turnu, unde parcul national Cozia a fost usor cosmetizat cu bancute si foisoare din lemn si unde s-a pus si o taxa de vizitare de 5 lei / persoana, pe 7 zile (mai nimic) si unde prin mai sau inceputul lui iunie, a venit si ursul, de ne-a bagat in sperieti si de atunci, pe inserat, aruncam vreo 2 - 3 petarde de alea de se arunca la anul nou, pocnitori facute rost pe sub mana, de la bisnitari. Fara gratare seara, fripturi si mici, mancarea ambalata si bagata in masina, gunoiul strans in punga legata la gura. Si rar,cand se impune, un mic foc pentru lumina, stins la culcare.

  
   Apoi am inceput sa cautam locuri de mreana spre Sibiu, dar spre dezamagirea mea, mreana mare nu a mai aparut, tot Oltul fiind un adevarat santier, la fiecare curba dai de-o balastiera, de-o draglina, de pereuri de beton si alte dracii care fac zgomot, tulbura apa, sau strica habitatul si zonele de migratie ale mrenei. Datorita deselor baraje, indiguirilor si lucrarilor hidrotehnice, Oltul s-a lenevit si s-a umplut de vegetatie, s-a inierbat si anumite specii de pesti or sa dispara. Daca aici s-ar proceda ca in alte tari, cu acele "trambuline" la baraje, scurtaturi prin care pestele poate urca si trece peste baraje, ar napadi pe ele toata armata fomistilor cu parasute si ce ar mai putea si s-ar alege praful. Mai bine ca nu fac asa ceva.


    Si tot mergand spre deal si incercand diverse locuri, am poposit si la Turnu Spart, la locul unde se varsa paraul Meghis in Olt. Este un platou incapator, de cam 1 km lungime, cu doua intrari din sosea (E 81), unde poti avea masina langa tine, poti campa si face gratar, etc. Un loc foarte comod si plin de peste.


    Principalul peste aici este scobarul, in numar mare si mare si ca dimensiuni. Toata vara, cat am fost pe aici, nu am vazut macar un pescar de scobar, cu feedere si cosulet si cutie cu nada... asa cum trebuie ca sa-l poti prinde. Pacat de o asa zona de scobar, neexplorata de cei carora le place stilul de pescuit la feedere. Cativa pescari ce mai se incumeta pe acolo, dau, nici ei nu stiu dupa ce peste, cu o plutita si doi viermi, sau cu cosulete cu mamaliga, deobicei renuntand dupa trei ore de stat degeaba si zeci de agataturi. Fiindca dau ca si la caras, unde vad ca e adanca apa, nestiind ca de fapt, acolo sunt numai radacini si agatatori, printre care stau la panda somni respectabili. Scobarul sta la apa mica, la prundis, pe langa maluri.

  
   Mai e si clean, la concurenta cu scobarul si o multime de mrene, anul asta mai mici si mofturoase, in alti ani multe si mari. Si desigur, Somn ! Tehnica mea, e sa dau cu doua bete, in anumite vartejuri, unde fundul e plin de craci si trunchiuri, in larg, cu plumb de fund, struna cu carlige duble pusa la 1,7 m inaltime si cu pluta culisanta. Pescarii stiu de ce. Momeala la astea e exclusiv peste mai marisor. Ora de lansare, 11,00 pana la 20 - 21,00.


    In august, am fost in Spania. Si acolo, era peste destul, dar aia stau foarte rau cu momeala si sculele. Nefiind ca la noi, doi din trei sunt "pescari", magazinele de pescuit sunt rare, mai mult pe net. La magazinele mari, gen Decatlon se mai gasesc scule si momeli, dar slabe calitativ si putine, asa ca pentru o iesire la aer insotit de-o undita. Momeala cea mai des folosita e... papaciocul de la noi, adica granule de alea cu care se hranesc pastravii si alea framantate cu paine, de zici ca esti la Bradisor in Romania !!! Se pescuieste cu permis, destul de ieftin, fiecare zona avand asociatia si permisul ei. Pe alta zona, alt permis. Pe mare e pescuitul liber in porturi e interzis.Paza e foarte sticta, peste tot. Si uitati-va atent la poza de mai jos, pe pietre, chiar in centrul pozei : pe digul din port, pe malul marii, sunt pisici, ce asteapta pescarii sa prinda ceva si sa le dea lor ! Mai mare rasul sa bagi in punga ceva ce e mai mic de-o palma :) :) :)



    Pesti pe acolo : pe mare poti prinde dorada, anghila, lubina (un rapitor foarte apreciat), sardina si alti pesti carora le-am uitat numele. Pe apa dulce sunt crapi mari, pe care nu-i prinde nimeni (in afara de chinezi), acestia avand un rol mai mult decorativ. Desigur ca sunt si acumulari de apa si rauri unde se gasesc rapitori, obleti ca pe la noi si anghile, ce au o carne tare si gust de costita de purcel.



    Noi, eu cu fiu meu Cosmin si un prieten plecat de mult acolo, Eugen, am incercat salaul sau bibanul mare, pe un lac, asemanator cu Bradisorul de la noi : Embalse de la Pedrera. Am stat o noapte si o zi, cand udati de o roua ca o ploaie, cand arsi de soarele ala african, si in jurul nostru aveau loc atacuri grozave de rapitor mare. Durere ! Cu ce sa dam dupa el, cand nu am avut naluci, doar cateva ciudatenii de la chinezi, nefolositoare... Am prins obleti si am dat dupa salau, au mai fost si doi locanici care au prins vreo doi salai de 40 cm si asta era potrivit educatiei alora record bun de pozat ! In lac erau insa niste monstrii... Ce mai, nu pot spune ca am facut mare lucru, dar macar am pescuit acolo ! Peste era destul si la magazin :) si desigur ca a sfarait pe gratar dupa asta. Am mancat din toti pestii zonei si am baut o tona de sangria, un racoritor grozav de bun, specific spaniol. A fost foarte frumoasa vacanta asta din Spania.


    Reintors in tara, mi-am scos parleala, cum se zice, avand aici tot arsenalul meu de scule si am dat iama in bibani si salai la Rusanesti, pe Olt si mai apoi la deal, dupa cleni multi si mari la Cornetu - Valcea si la Proieni, unde am mai luat cate o stiucuta sau avat mai rasarit.


    Am fost si la Izbiceni, pe Podu` Vechi, cu Doru de la Pitesti, si s-au prins platici mari, salai si astia mari si somotei, mai rar. Seara a venit o furtuna urata, se zgaltaia podul de ziceam ca se darama, valurile maturau podul si noi, cu tot bagajul si barca asigurate cu pietre si puse la adapost de apa, am stat in cortul pe care am avut inspiratia sa-l bolovanesc serios pe margini, astfel ca desi valuri mari de apa treceau peste pod si se spargeau direct pe cort aplecandu-l peste noi, nu a intrat deloc apa in cort si pana la urma, dupa o ora sau doua, cu tot vacarmul ala, am adormit bustean toti trei. Dimineata s-a facut soare si frumos si am putut pleca. S-a prins destul de bine, poate o fi fost si de la apropierea furtunii...


    In ultima perioada, cand apa s-a mai racit, a inceput salaul la plastice si voblere, la Rusanesti, Izbiceni si Babiciu. Dar am inceput si eu serviciul, asa ca iesirile sunt mai rare si mai scurte. Ieri am venit de la Rusanesti, unde am prins salau la viu, la codita, la lingurita si la vobler. Am plecat de acolo pe la 14,00 si ceilalti tot continuau sa prinda...


      Cand o sa ma duc iar, o sa va mai povestesc.

  

  

16 iunie 2013

Am revenit

  



Dupa o absenta de vreo doua luni, timp in care am fost extrem de ocupat cu redecorarea casei + serviciu si alte belele, am revenit pe net si de acum o sa postez la fiecare pescuiala mai de soi.

  Desigur ca am mai fost si la pescuit, ca altfel nu se putea, am fost pe Olt si la deal si la vale, mai cu rezultate, mai fara, dar mai mult noaptea, dupa somn. Orice activitate de spinning a fost intrerupta si va fi pana joia asta, cand, auzind eu ca Dunarea va fi crescuta (deci urca pestele pe Olt), ma voi duce intr-o plimbare de trei zile intre Dunare si Babiciu. Si numai cu batul de spinning si cu toate cutiile, cutiutele si troacele pe care le am cu tinichele, voblere, plastice si ce-or mai fi.

   Am fost si saptamana trecuta, dar m-am limitat la somotei. Avatul nu ataca pe nicaieri, maruntis nu era pe deasupra, abia spre plecare au venit obletii sub barajul Rusanesti si pesemne ca pe sub ei au venit si salaii. Nefiind pregatit pentru salau, am optat sa merg noaptea pe malul stang, spre Babiciu, "la tevi", vreo 4 km amonte de Rusanesti. Ei bine, incepand chiar de la baraj, pe tot pereul erau masina langa masina, pana la 1 km de Babiciu, unde e apa prea mica sa mai poti arunca vreo undita. Asa ceva nu am mai vazut ! Cat or fi, vreo 14 km parca, nu am avut loc sa arunc 4 undite ! Era prima zi de dupa prohibitie, si cum tragea binisor platica pe zona... Nici la nunta nu e asa purcoi de lume !

Izbiceni
   O noutate ar fi ca, la Rusanesti sub baraj, nu mai sunt baracile alea, placa de beton e goala, salcioarele cat o curelusa au crescut inalte si groase (cati ani au trecut de cand au inchis locul ala !), Asta insemnand umbra, singura de pe zeci de km, izvorasul ala cu apa ca gheata e tot acolo, ce mai, de acum se va prinde iar salau si avat acolo. Nu imi fac iluzii, locul o sa fie ocupat non stop, chiar daca nu trage nimic, macar se poate sta omeneste pe canicula si momeala e tinuta la rece... Am lansat cateva bete acolo, cu rezultate dezastruase, din pdv. al agataturilor. Am scos intregi doar doua din vreo 12 strune ( la 4 bete, dar refacute de vreo trei ori ). Se pare ca tot fundul e acoperit de parasute, setci, sarme si cabluri si dracu or mai fi bagat muncitorii aia in atatia ani, in apa. Macar se poate da la avat !

  
Turnurile de la Bradisor, noaptea
Acum o sa iau pentru noapte si vreo trei bete fixe, am sa incerc cu doua mreana si cu unul salaul. Ziua o sa blinkeresc si asta o sa fie distractia. Ma rog, planul de acasa...

 




    Asa ca pana saptamana de vine, s-auzim de bine !

04 martie 2013

La Zetoane si la Izbiceni, in martie

salaul

   Sambata noaptea, pe la 3,30, am plecat cu Catalin si cu Didi, prieteni si colegi de pescuit, dupa un plan foarte sofisticat, spre Islaz - Turnu Magurele, la baltile alea ce odata erau pline de stiuci, la Zetoane. Le casapisera unii cu setcile acum doi ani, dar ramasesera destule pixuri prin balta si dupa gandul nostru, acum se marisera destul.

   Acolo era (si este si acum), pusa o pancarta pe care scrie ca balta este proprietate privata, etc si ne gandeam ca asta i-ar fi speriat pe setcari si stiucile au avut timp sa creasca. Pe de alta parte, baltile astea fiind inundabile, nimeni nu ar face piscicultura acolo si deci tinicheaua cu pricina, ar putea fi pusa la vrajeala de catre vreun smecher... Una peste alta, hai acolo sa ne iesim din pareri. Daca nu, dam seara la Izbiceni, dupa mihalt.

cu Catalin
   Am ajuns la Zetoane, la 8,00 si fiind cu Tico, usor cum este, am avut curajul sa merg pe nisip 1 km, pana la malul baltii. Foarte greu, cu drifturi, dar am ajuns. Aici, frig, vant taios, nu tare, dar foarte rece. Si am stiucarit noi sistematic si cu diverse naluci, pe Zetonu mare si apoi pe ala mic, prin toate ungherele... nimic, nimic, parca nu mai era niciun peste pe baltile astea, pesemne chiar asa era, l-or fi terminat setcarii.

Dune
   Cu jale si cu gandul ca totusi ar fi trebuit sa mai stam pana se face dupamiaza, am plecat spre Izbiceni. Acolo, ne-am asezat sub baraj, sub cupele deversorului. Au mai venit multi cu masinile, s-au uitat lung si au plecat. Apa scazuse de cand venisem noi si continua sa scada. Se vedea deja unul din batardourile de la vale de cuburi. Descurajati de asta, oamenii plecau acasa. Noi am pus sapte bete fara sa le lansam, doar asa de poza, sa nu se ocupe locul si apoi am incercat sa dam nitel dupa salau cu plastice, dar asa mai mult de incercare, nu prea serios. Am pierdut fiecare cate doua si apoi am pus masa, am stat de poze si flecareala, sa treaca timpul si sa lansam si noi dupa mihalt, pe seara.

shad
   Pe malul celalalt, niste localnici scoteau obleti cu parasute si "televizoare" si ne gandeam ca unde-s obleti sunt si salaii sub ei, dar oricum nu mai era loc sa dam si noi acolo. Mai venisera si niste aia cu barca sa puna setcile, le-au si pus intre pila si malul nostru, dar ramasesera gaurile de sub pila, dintii aia, prin care pestele trece mereu de la canalul de fuga, spre deversor. Noi aveam sa pescuim intr-o punga ramasa - slabe sanse ! Mai - mai sa plecam, dar am zis ca nu se stie si ca dupa aia s-ar putea sa ne para rau ca nu am stat, dupa ce am facut atata drum.

Catalin si Didi
   Catalin zice ca de ce sa stea un bat gol, ca a facut rost de un oblete viu si il pune asa sa vada poate ca totusi da ceva in el. A stat obletele ala viu, vreo patru ore, degeaba si pe la 16,00, am taiat bucatele din alti pesti si am lansat toate betele, aproape, la 3 - 4 m de peretele de beton. Sa fie, ca nu stii... eu le-am zis ca mihaltul nu trage decat exclusiv noaptea, iar dinspre partea salaului, nu aveam nicio speranta. Auzisem de la un copil localnic, cum ca ar fi urcat salaul cu vreo trei zile in urma, cand era apa mai crescuta si chiar se luasera cativa mai mici, dar de atunci nu s-a mai prins.

Optimist
   Si cum stateam asa degeaba pe acolo, minune ! Un bat in care aveam bucatica de peste, prinde viata, incet de tot, inca o data si inca... Pe dracu - zic eu, e vreun guvid, ca ala trage asa anemic ! Didi, a luat-o in serios si a stat langa bat, pe urma a tras mai tare si l-a intepat. Un salau de 3 kile ! Imediat ce l-am scos ( bine ca am luat de acasa minciocul mare la mine in ultima clipa !), am observat ca apa, incepuse sa creasca usor. Acum nu stiu, poate ca apa mai repede, a gonit obletii de pe malul opus ( localnicii plecasera) si a adus si salaul la noi, sau poate a fost acolo tot timpul si doar acum pe seara, la 17,30 a inceput sa traga, sau venise de la vale printre setci cand a crescut apa...

e ceva
   Chestia e ca, din momentul ala, am pus mana pe jiguri si plastice in modul cel mai serios si am spinuit constienti ca mai sunt si alti salai pe acolo. Am stat pana la 22,00 si am mai prins doi, si am mai scapat si eu si ceilalti cativa mai mari decat ce prinsesem, nu, nu ca in poveste, fiindca ii adusesem desupra si ii tarasem pe apa vreo 10 m spre mincioc pana sa scape, dar aia e, am dat golul de onoare, ne-am intors acasa cu salai si inca pe 2 martie, destul de devreme pentru asta.

setcarii
   A dat in plastice destul de des, dar nu l-am intepat eu eficient, spinningul nefiind punctul meu forte. Jiguri nu prea grele, si softuri diverse, numai shad-uri, in culori alb - albastru, alb - verde, galben - verde, rosu - portocaliu. Agatatori cat cuprinde, de la setcari si japcii, tot felul de cabluri, sirme si alte alea, pana nu deverseaza sa curete tot, o sa lasam acolo tone de twistere ! Noi am terminat toate noutatile pe care le cumparasem.
   Mihaltul nu s-a aratat deloc.

asa da !
   Fiti fericiti cei care aveti de gand sa va duceti pe acolo, A INCEPUT SALAUL si nu mai pleaca de acolo pana la prohibitie ! Si de acum, or sa dea din ce in ce mai mari ! Si nu uitati ca si mihaltul trebuie sa traga, daca nu in noaptea asta, in cele urmatoare !
     Asadar, pe el !!!

24 februarie 2013

Pescuit in Parcul National Cozia ( 3 )

La "aer conditionat"
   Am ajuns deci, la gura tunelului ala de care va spuneam ca e mai special. Sa vedem ce e cu tunelul asta.
   Este pentru auto, e foarte lung, se spune ca are cam 500 m lungime, dar eu cred ca are aproape 1 km. Mergand cu o medie de 40 km / ora, faci aproape 2 min pana ajungi la celalalt capat. Si nu vezi nicio "luminita la capatul tunelului", asta fiinca este in curba. Nu e electrificat, n-ai lumina, asadar este o gaura neagra, lunga, stramta si curbata. Intram cu masina vreo 10 m, oprim si claxonam de cateva ori, ascultand cu geamul coborat, daca se aude raspuns. Daca nu, plecam cu viteza mai mare si cu geamul deschis, curba nefiind chiar asa de stransa, claxonand la fiecare 10 sec. Pericolul este sa intalnesti la jumatatea drumului vreun prost care nu a procedat asa si apoi sa mergi in marsarier pana iesi afara ! Plus ca este exclus sa faci acolo in bezna scandal cu ala, cine va da inapoi... Unii, inarmati cu o lanterna ( ce-i drept rar ) se aventureaza macar asa de placere sa-l traverseze pe jos, asa ca o frana brusca in curba si in tunel.... Ce mai, maxima atentie atunci cand traversam.

Cristi langa cort la gura tunelului
   De la poiana asta larga de langa tunel ( aval  ), spre apa, se face o poteca ce duce prin padure, cand mai pe sus, cand pe langa apa, tocmai pana la capatul opus al tunelului, ceva gen litera D, unde poteca merge pe linia curbata. Daca plecam de aici, lasand masina in poiana, avem un stufaris cu apa scazuta, cu vreo 2 - 3 locuri de blinkerit, destul de anevoioase, si cateva locuri de clean, pe sub copaci. Ajunsi la mijlocul distantei, este un loc ( de fapt vreo trei ), foarte bun de somotei si clean la pluta, deoarece, peste Olt este debusarea Lotrului, un canal betonat ce iese din munte si unde se varsa cu debit mare si putere, apele de la barajul Vidra, dupa ce au trecut prin CHE - Bradisor. Cand apa foarte limpede ce iese perpendicular pe Olt se impotriveste cursului, rezulta un mare anafor bicolor si cu adancime marisoara, unde e loc grozav de vanatoare a somnului. Chiar si cand e oprita debusarea, tot acolo sta la panda.

In padure in dreptul debusarii
   Totusi, ca sa ajungi aici, in dreptul debusarii, este mai avantajos sa faci drumul asta de la celalalt capat al tunelului. Poteca ce pleaca imediat din stanga gurii tunelului din amonte, este destul de anevoioasa, dar de aici, ai o multime de locuri bune pana la jumatea potecii. Unul este foarte frumos, niste fagi inalti de tot umbresc apa si ai deschidere larga de vreo 30 m, merge bine cleanul, somoteiul, avatul, carasul... Sunt doua vetre mari de piatra pentru focuri si gratare si nici nu e departe de mers pe jos. Lasi masina fara grija la gura tunelului, unde e loc suficient de 3 - 4 masini si mergi pe poteca vreo 5 minute maximum, asa ca se pot lua mai multe ustensile si chiar familie - copii. Ca sa-ti dai seama daca locul e posibil ocupat si sa nu faci drumul degeaba, e simplu, vezi sau nu, masini parcate la tunel. De acolo pana la jumatea potecii, la debusare, poteca e mai grea si lunga, se merita sa faci drumul asta doar daca esti chiar amator de miscare si pescar inrait.

La locul No. 1
   Daca prinzi locul gol aici la gura tunelului, unde se lasa masinile... aici stai ! Loc bun pentru 6 bete, vatra de foc, loc de cort, masina, plus loc de parcat pentru altii din padure si aici ca si la "rapa" trage in fiecare noapte si se prind mai mari si cateodata foarte multi somotei. Locul este foarte vizat, datorita mai ales "aerului conditionat", o patura statica de aer racoros, inalta de 1,5 m ce se prelinge din tunel fara a crea curent de aer si astfel atunci cand afara sunt 35 grade C*, aici sunt cam 23 - 25 de grade, ideal vara, dar cam nasol pe toamna. Este bineinteles vizat si pentru potentialul de pescuit, de aici, extrem de rar se pleaca fara peste. Datorita acestor calitati, imi permit sa-l declar locul No 1, din tot traseul.

Vara cand sunt 35* afara
   De aici, inspre deal, mai este un loc la vreo 30 m, dar atentie, sunt niste trunchiuri scufundate la 4 m de mal si trebuie sa stii la fix unde sunt, sa recuperezi printre ele. Mai la deal, mai sunt cateva locuri, unul mai bun in dreptul unui podet de beton, dar toate, pana la cantonul CFR, bune mai mult la caras, la feedere. Drumul se face mai stramt si anevoios, dar se poate merge cu masina, si cam dupa 2 km, ajungem la halta CFR - Cozia. End of road, sfarsit de drum si intoarcere. Aici calea ferata intra intr-un tunel ce strabate un versant de munte vreo 100 m si iese la capatul altui drum ce pleaca de la barajul Brezoi si trece prin satul Varateca. In spatele cladirii haltei mai sunt locuri bune de caras. Tot aici, opresc si trenurile personale si sunt multi cei care vin cu trenul la pescuit.

Se mai prinde cate ceva
   Ar fi fost inca multe de spus despre aceste locuri, nu se pot cuprinde toate aspectele unui traseu asa de lung si variat ca si relief, specii de pesti, conditii de mediu, etc. In orice caz, sfatul meu este, ca macar o data sa lasati masina la manastire si sa faceti traseul asta pe jos, ziua, cu un bat de dat la clean, trecand prin toate locurile pe care le-am amintit si astfel veti vedea si conditiile reale pentru un pescuit nocturn.

Daca eu pot la 50 de ani...
   
     Zau, face bine la sanatate !

20 februarie 2013

Pescuit in Parcul National Cozia ( 2 )

Lacul vazut de pe prima "casoaie"
   Asadar, am trecut de debarcader si dupa ce drumul urca usor, trecem pe langa un loc arid, expus soarelui, cu doua tomberoane de gunoi si o haita de maidanezi (blanzi), ce reprezinta locul destinat de catre autoritati, camparii si unde eu nu as sta nici macar cat as fuma o tigara. Mai mergem in amonte cateva sute de metri si ajungem la gura unui tunel CFR. Drumul continua la deal, pe langa el. Inainte de acest tunel cu vreo 100 m, avem pe stanga o cladire din beton, parasita, ceva gen statie de sortare, sau... ma rog, treaba e ca aceasta intra in albia Oltului, si e foarte inalta. Daca ne suim pe scara de beton pana pe acoperisul plat si cu niste gauri in el, putem lasa in jos o pluta de clean cu lacusta sau viermi si apoi bine jucata - gata cleanul ! Daca stai si te uiti atent de sus, spre baza cladirii, vezi clenii de 20 - 40 cm, multi ca obletii. Nu trage prea des, e precaut, dar e o placere sa stai acolo si sa-i atragi cu jocul lacustei pe apa.

Per pedes apostolorum
   De asemenea, fix in dreptul tunelului CFR,  cum ne uitam spre apa, vedem un zid de piatra in L, care tot asa, intra in albie, formand un golf impreuna cu acea cladire de mai sus. Pana jos la mal, ai zice ca e imposibil de ajuns, ba chiar am gasit si o undita abandonata acolo, dar daca esti mai sportiv si agil, poti cobori. Sub bolti de umbra de la copaci, trec avati si cleni, ceva de speriat. Totusi si aici, preferam sa lansam de sus. Acest L, reprezinta gura unui tunel vechi, scufundat acum, deoarece atunci cand s-a construit barajul Turnu, atat soseaua de pe malul opus, cat si drumul si calea ferata de pe malul nostru stang, cu tunele cu tot, au fost reconstruite mai sus, cele vechi fiind inundate. In interiorul acestui L, se poate intra cu masina, pune cort si face focul la un gratar, la umbra catorva pini. Pe latura dinspre Olt se pot pune 7 - 8 bete la somotei, aruncand mai in larg. Aici chiar merge bine somoteiul, dar daca esti singur noaptea, ai grija sa ai lumina mai multa fiindca umbla o multime de serpi pe langa zidul unde pui betele si in loc sa stai atent la bete... Daca e lume mai multa, nu prea ies si nici nu cred ca sunt veninosi, doar te tin in continua alarma. Locul e folosit mai mult pentru gratare si chefuri, aici gasim liber mai in cursul saptamanii.

Cracane originale
   Mergand tot spre deal, trecem prin poieni, pe langa apa, dar mai sus ca si nivel, mai sunt locuri de pescuit, dar o sa vedeti ca sunteti in permanenta sub liniile de inalta tensiune, uneori sunt atat de joase, dealungul drumului, ca ti-e si frica sa mergi pe drum. Aici nu sunt indicate pescuieli si tabere, dealtfel sunt si locuri proaste, unde nu prinzi nimic. Apoi hop, in dreptul unui stalp de inalta, iesim dintre copaci si dam de cealalta gura a tunelului scufundat (un cap la L, altul aici). Mai sus pe dreapta noastra e si gura tunelului actual CFR. Aici se observa si gaura tunelului, apa nu il acopera, decat pe trei sferturi. Din interior se aud pleosnete de rapitor mare, ce se da la puiet. Si aici se pot lua cleni, cate o marlita toamna, sau mreana. Problema e alta. Suntem cu trei randuri de cabluri de inalta deasupra capului, e ceva inaltime pana la ele, dar... iti trebuie curaj, un bat scurt si de preferinta de fibra. Eu am dat aici si cu un carbon de 2,70 m, dar nu am lansat si recuperat, decat in plan orizontal... treaba e sa nu lansezi departe si cu bolta, locul bun fiind chiar sub picioare, la gura tunelului.

Pana la debarcader
   De la acest tunel, pe o portiune de vreo 200 m, drumul este foarte ingust, circula o singura masina, avand un parapet de placi de beton, inalte de 4 m pana la apa. Pe parcursul lui, apa e foarte mica si sunt puzderie de obleti si clenisori. Odata ajunsi aici, vedem cum Oltul face o curba, in dreptul a trei stalpi mici de curent si incepe "marele zid din beton", prin care trece teava de apa. Pana la acel zid, apa e foarte mica pana in larg si nu faci treaba la pescuit. Substratul e namolos si nu cred ca te poti baga nici cu soldare. In larg, unde incepe adancimea, da, acolo stau avati mari, stiuci si cine mai stie ce, fiindca se vede atacand mereu. Peste Olt incepe viaductul cel mare, pe piloni.

Varu` Cristi la datorie
   De la acest zid, mergand pe langa el, apa este langa drum, si se fac o gramada de aveole umbrite, create special de pescari, cativa copaci inalti, umbrosi si apoi locul de pescuit unde incape masina si cortul, cu deschidere suficienta la apa. Si apoi altul si altul si asa o tine cam un kilometru. Undeva, pe portiunea asta a drumului, o sa vedem intrand in albie, o mica placa de beton, de cativa metri patrati. Peste Olt se vede un motel (Lotrisor). Este de fapt un cap de pod. De la placa si pana la malul celalalt sunt 3 sau 4 piloni ai podului, care daca apa e mai scazuta se si vad. Locul e bunisor, trage bine, dar e plin de agatatori, cred ca aici se formeaza un zacamant de plumb, ce va fi exploatat in viitor :) ! Aici am stat multe nopti si nu am prins cine stie ce, dar tot pentru aici, mi-am cumparat un tignal de ala de arbitru, din cauza castorilor. Sunt mari cat niste caini, nu se sperie de om, de fapt cred ca nu se sperie de nimic, dai cu pietre, cu lemne, strigi si dupa 5 minute, te trezesti cu el la picioare, sa faci atac de cord pe intuneric ! Pana la urma, fiind foarte simpatici si blanzi, ajungi sa-ti placa de ei, dar sa ai tignal, sa stie ca e acolo unul care-si apara teritoriul ! Pe coada betelor, pietroiaie, ca daca unul de asta mai neatent se incurca in fire, adio bat. Tot de aici, incepe si domnia aricilor. Fosgaie toata noaptea prin tufe, de zici ca-s sobolani. Ei bine, sa stiti ca unde este un arici, nu-s serpi, soparle, gandaci si cam nicio lighioana. Astia mananca absolut tot, te poti culca fara grija si fara cort ermetic inchis. Adevarati prieteni.

La capul de pod
   Si uite asa, ajungem la o poiana mare, unde drumul s-a inaltat si aici dam de o a doua casoaie, cladire de aia de intra in albia Oltului, cum a fost si prima de langa tunelul in L. Asta are un fel de balcon. la 4 m desupra apei, unde poti arunca 4 bete la somotei, sau pescui la pluta, clenii de dedesupt. Avantaj aici, ca avem umbra in prima parte a zilei. Trebuie sa spun ca inainte de asta, de poiana, cu 50 m, dam de un bloc de beton pe marginea drumului si in dreptul lui, privind in jos spre apa, se face un mic golf si un canal ce intra intr-o alta gura de tunel, perpendicular pe munte (???), pesemne ca era de aerisire la vechiul tunel, sau gura de mina, nu stiu, dar cand apa creste, intra in el si cand scade, iese. E plin de obleti, bibani, cleni si cine mai stie ce si la gura lui si pe golfuletul ala, e loc foarte bun de clean marisor, mai ales la rotative mici, de 00 sau de 1. In dreptul acelei cladiri din poiana, spre munte 50 m, este halta CFR - KM 318. De fapt aici, desi trenurile personale opresc la dus si la intors, stau doar 2 - 5 secunde si pleaca. Nimeni (in afara de mine, se pare), nu coboara si nu urca, daca vrei sa cobori aici, se uita nasul luuung, lung la tine si crede ca-ti lipseste vreo doaga. Sari direct in rugi de mure si maracini si astepti sa plece trenul... Loc bun pentru amatorii de sporturi extreme.

La km 318
   Mai departe, mergand pe drumul nostru, dam de niste izvoare cu apa rosiatica, nu beti de aici apa, trece prin niste fiare si e si o alga ce-i da culoarea asta. Si iarasi locuri amenajate. Aici apa e adanca la mal, prea adanca si somoteiul nu prea vaneaza la adanc. Fundul este din sfaramaturi de piatra. Apoi drumul urca iar fata de apa si mai incolo spre amonte, daca mergem mai incet, o sa vedem un loc de parcat, mai largut si spre apa, o poteca ce coboara vreo 10 m dand la un loc amenajat pentru pescuit (eu ii zic "la rapa"). Aici lasi masina in deal si cobori cu harnasamentul, destul de greu, poteca fiind abrupta si alunecoasa. Jos ai loc de 7 - 8 bete si cort. Spatiu suficient si un loc de pescuit super, trage in fiecare noapte si se prind bucati mai mari.
Pe langa asta, marele avantaj in locul asta, e ca il poti gasi liber in weekend, fiinca nimeni nu se baga in rapa cu gratare si familion si de fapt, nici pescarii nu prea se baga aici cu masina sus... afara de cativa care stiu potentialul locului. Apa are cam 5 - 8 m adancime si substrat piatra - namol  =  un loc ideal de somotei. De aici, mai departe dam intr-o poiana mare cu deschidere de 50 m la apa, cu adancime mica si namol pe fund, unde se prinde bine caras la feedere, si dam de gura ultimului tunel auto, ala de care va spuneam ca e ceva mai special si ca voi insista asupra lui.

La rapa
 
      Voi insista, insa data viitoare, ca am obosit scriind !
  

10 februarie 2013

Pescuit in Parcul National Cozia ( 1 )

   Zona acestui Parc National este destul de extinsa, cuprinzand atat muntii de la est de Olt, cat si cei de la vest, pe axa masivul Cozia - muntii Capatanii si Lotrului. Desigur, aici sunt multe locuri de pescuit si multi pesti, fiecare cu tehnicile lor de pescuit. Eu o sa va spun despre pescuitul pe Olt, pe segmentul barajului Turnu, pana la halta CFR - Cozia, acolo unde se termina drumul ce merge pe langa malul lacului Turnu, pe malul stang si unde Oltul este traversat de o pasarela suspendata, ce sustine aductiunea de apa de la Bradisor ce alimenteaza cu apa potabila orasul Ramnicu Valcea.

   Intrarea se face de la barajul Turnu, acolo unde este o benzinarie OMV si un motel, se traverseaza barajul pe malul stang al Oltului si se intra la stanga (spre amonte), pe drumul spre Manastirea Turnu. Apoi vom trece prin doua mici tuneluri auto si putin mai incolo se desparte drumul, la dreapta se face o trecere pe sub calea ferata ce duce la Manastire ( aprox. 400 m ). Aici, dupa ce vizitam biserica, ne facem cruce si zicem "Doamne ajuta", vom lua apa de baut pentru timpul cat vom sta la pescuit, fiindca in alta parte nu mai avem niciun izvor cu apa potabila.

   Ne intoarcem, trecem iar pe sub calea ferata si tinem drumul spre amonte. Drumul nu se mai desparte deloc pana la final, la cantonul Cozia, unde se termina.
   Dar sa vedem care ar fi "regulile casei" pe aici. Se pescuieste normal, cu permisul ANPA, fara vreo taxa suplimentara, se poate pescui si noaptea. De anul trecut, s-au introdus (cam sporadic), patrule de jandarmi pentru a mai tempera manelarii si grataragii de obicei beti, ce fac galagie si gunoaie si focuri mari sub pretextul pescuitului. De asemenea, zilnic, un reprezentant al Parcului, patruleaza pe aici, nici el nu stie pentru ce saracu`, dar se ia de cine pune cort (interzis in afara unei rezervatii prafoase si fara umbra, desi nu exista nicaieri vreun semn, vreun panou care sa specifice acest lucru si nici lumea nu se conformeaza si pune cortul langa locul de pescuit, avand ceva discutii cu respectivul... x), iar mai pe seara dispare, pentru ca musafirii se cam abtiguiesc si pot pune paru` pe el. Deci, punem cortul mai pe seara si daca se poate, evitam zilele de weekend, cand tot ce sufla in cateva judete, vine aici sa mance mici si sa bea bere si sa urle noaptea. In astfel de zile, vom merge in amonte, pana ce dam de un tunel auto foarte lung, cam de 500 m si dupa el, vom da de locuri linistite. Voi mai vorbi de tunelul asta, fiind un punct mai special al traseului. In sfarsit, punem cort abia seara sau in locuri mai ferite (se gasesc), avem intotdeauna la noi punga de gunoi si nu facem foc aiurea, mai ales cand bate tare vantul, daca totusi vrem foc, facem vatra din bolovani si foc mai mic - controlabil, pe care-l stingem cu apa sau pamant noaptea cand ne culcam. Mai bine dormim in masina care e langa locul de pescuit si evitam toate discutiile cu vreun oficial.

   Aici sunt speciile de pesti specifice Oltului, dar in functie de locuri, putem prinde cu precadere, cand una cand alta. Astfel, pe lacul Turnu, da bine cleanul si avatul, in dreptul celor doua mici tunele de pana la Manastire da somoteiul, de la trecerea spre Manastire si pana la un debarcader ce intra usor in albie, se prinde rar dar frumos, caras mare si caracuda cocosata, cate un lin, tot aici mai pe toamna si stiuca, apoi la deal merge somoteiul, cleanul, sau cate o mreana, rar. Si obleti peste tot.

   Sa o luam pas cu pas. Sub barajul Turnu, nu se prinde absolut nimic, nu stiu de ce si oricum pereul e foarte inalt si asa de abrupt ca nu poti sa cobori, deci nu e de interes. Sus pe lac, pe malul stang, se pate incerca avatul, care e destul de mare, dar da cam rar, sau cleanul mai spre sfarsitul pereului, spre tufe, de asemenea aici se mai prinde si babusca sau caras mic. Dupa aceste locuri, urmeaza un tunel mic auto si cand iesim din el, se face o deschidere cu parapet metalic, pana la al doilea tunel, de vreo 200 m. Aici, in larg, apa este foarte adanca, de cam 20 - 25 m, cu substrat moale fara agatatori, insa spre mal la 15 m deja sunt obstacole si fiare in apa, asa ca recuperam rapid si cu batul ridicat. Pe toata deschiderea trage somoteiul si catodata si ghibortul face ravagii. Se poate da si ziua la somotei datorita adancimii apei.
 
  De indata ce am iesit din al doilea tunel, pe stanga, este un mic loc, unde se pot pune 3 -4 bete si aici fiind un loc de somotei, apa foarte adanca si trage si ziua. La 25 m mai incolo e un mic parapet de beton sub care pe seara se aduna o multime de cleni, chiar sub mal. Este indicat sa-i luam la viu, la pluta, fiind foarte aproape, la 0,5 - 1 m de mal si noi deasupra, cu fereala sa nu ne vada prea tare.
  
   Urmeaza o bucata de drum de vreo 300 m unde avem in stanga, doar rapa cu copaci. Atunci cand apa e scazuta, se poate lansa de jos, de sub copacii aia, stand pe braul pietros ce ramane liber. Aici apa are cam 5 -6 m adancime si e loc bun de somotei, sau de clean pe langa mal.
 
   Am ajuns la un paraias ce vine, trecand pe sub calea ferata, prin pasajul ce urca la Manastire. Aici se prind obleti pentru momeala. Stand langa parau, cum te uiti spre Olt, la stanga, pana la copaci, este un loc de 20 m, linistit, cu apa mica si substrat nisipos, tentant dar plin de agatatori submerse, de fapt cracane lasate infipte in mal de nenumarati dobitoci cu nume de pescari (fapt generalizat pe toate apele). La dreapta paraului, mai sunt inca agatatori vreo 40 m si apoi urmeaza locuri bune de somotei, lansand foarte in larg, pe un platou cu adancimea de 3 - 5 m, cu substrat de namol. In spatele nostru, dealungul drumului, este un brau de beton lat de 2 m si inalt de 80 cm, prin care trece teava aductiunii de la Bradisor, cea care traverseaza Oltul pe la cantonul CFR - Cozia si mai apoi merge pe tot parcursul drumului, prin acest brau de beton, uneori inalt de 4 m si care formeaza un zid intre mal, drum si muntele impadurit, un parapet in calea jivinelor padurii.
   Acest platou se intinde de unde incepe braul de beton si dupa o curba, pana la debarcaderul ce este montat in prelungirea unei limbi de piatra unde odata era o betoniera. Pana in acea curba a malului si de asemenea pe langa debarcader, se poate da dupa caras mare, fiind un loc foarte bun de dat la adanc si chiar la pluta. Nu se prinde prea mult, dar deobicei se scot 10 - 15 bucati de caras de peste 0,5 kg / bucata, mai ales acolo unde malul se inalta usor,  vreo 2 m.

   Dincolo de acest debarcader, drumul se inalta, se trece pe langa tunele CFR, si urmeaza un paradis de locuri pentru somotei si clean, locuri umbroase si amenajate sa ai masina langa tine, sa pui cort si sa stai cu familia la o masuta cu bunatati. Loc dupa loc ! Si deoarece mai este mult de vorbit despre anumite locuri mai "pescaresti", voi imparti aceasta postare in doua sau poate trei parti.
   
      Asta a fost una, cealalta, cat de curand !