NOU ! Incearca acum o cautare pescareasca: ORICE DIN PESCUIT

căutare personalizată
Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.

28 iulie 2012

Bradisor si Turnu, nopti pierdute

Lacul Bradisor - Valcea
   Mai intai am vrut sa merg dupa mreana spre Sibiu. M-am pregatit cu toate cele, dar masina prietenului cu care trebuia sa merg, s-a stricat si am amanat. Apoi am primit un telefon, ca se pleaca la Bradisor, la pastrav, pe la ora 24,00 (ce ora ciudata au ales !!!), ma rog, hai ca merg si eu, desi stiam bine ca nu se face nicio branza acolo vara.
 
barajul de la Bradisor
   De la ora 1,30 cand am ajuns si pana s-a facut ziua, nici cea mai slaba ciupitura. Pestele forfotea prin apa, dar erau obleti mari si grasi, miliarde, ca daca noaptea arunci o piatra in apa, imposibil sa nu nimeresti cativa.
 
Aici sunt carasi
   Dimineata, s-au prins doi carasi (??) cativa bibanei si doi pastraviori de o palma, rataciti pesemne pe acolo. Adio Bradisor - lacul unde era exclusiv pastrav, cu apa extrem de limpede, acum apa e verde, si pestele de balta bagat acolo de niste boi cu diplome, s-a inmultit stricand apa si distrugand speciile de peste "de munte".
 
Loc de obleti 
   Un singur an a avut AJVPS - Valcea controlul lacului, si cretinul care o conduce, a considerat ca nu au ce prinde pensionarii lui obletari si ca ar fi bine sa praseasca si cativa baboi, sa nu se plictisesca duminicarii. Praaaful ! Asta se alege de orice cand pune mana AJVPS - ul pe ceva. Si Romsilva, grijulie cu avutul propriu, tocmai a dublat taxa / zi - 50 lei, in loc de 26 lei, cat era. 50 lei/ / zi sa prinzi obleti ! Ptiu !
 
nix pastrav
   La 9,00 am plecat acasa scarbit, m-am culcat pana la 17,00, apoi am plecat la Turnu... iarasi pe cateva zile, cu gand ca voi casapi somoteiul. Am incercat in doua locuri, trei nopti (alte trei), dar de data asta cu un rezultat neasteptat si foarte clar - 0. Doua nopti am hranit o creatura acvatica neidentificata, in acelasi loc, in fiecare noapte, cate patru pestisori, mai maricei, pe care dupa cateva smucituri ii fura cumva din carlig si nu i-am putut face nimic, nici sa intep din ciupitura, nici ca sa-l las mai mult, ce mai, manca patru si gata ! Te cred si eu ca se satura pe o napte... Si asta numai pe la 23,00, nu stiu, dar cred ca era somotei mic, intarcat cu peste.

Bagajul si acasa !
    Si tot doua nopti, m-am luptat (la propriu), cu o haita de 8 - 10 castori, ce se urcau fara rusine de om sau de lumina, pe mal pana aproape de mine si de bete, mari cat niste dulai. Am dat cu lemne dupa ei, cu pietre mai mici, sa nu-i lovesc rau, dar astia sunt ingineri silvici, cand au ei plan sa roada si sa doboare un copac sau altul, nu le sta nimic si nimeni in cale ! Pana la urma am cedat eu, am facut armistitiu cu ei si mi-am vazut de treaba, avand grija macar sa nu-mi intre in cort. Si dealtfel, sunt tacuti, si morocanosi, sunt simpatici...doar ca te cam sperii cand iti apare deodata la picioare...

Pe inserat la Turnu
   Deci cum am spus = 0,00 somotei. Nici altii nu au prins nimic noptile astea, cred ca se schimba vremea, se racoreste. Eu de acum am cam terminat concediul, o sa ma duc mai rar la pescuit, mai mult in weekenduri, dar totusi, macar ca-mi iau liber si tot plec dupa mreana la deal vreo doua zile. Abia de acum incepe sezonul ei.
 
Sfarsit de concediu
     Iar somoteii sunt si la Rm. Valcea si inca mai mari si mai fomisti !

22 iulie 2012

Trei zile si trei nopti la Turnu

Lacul Turnu, de la inaltime
   Am plecat luni si am venit joi. Mai de lene sa fac bagajul de plecare, mai de tentatia unei alte nopti langa starleti, am stat pe zona Manastirea Turnu - Km. 318, o gramada de timp.
 
Picioarele fostului pod
   Luni, am plecat singur, la un loc unde odata a fost un pod peste Olt si acum au ramas doar picioarele lui submerse, care se pot ghici sub apa, sau vedea daca apa e scazuta, dar pe seara, primesc telefon de la Nelu Alimanescu (cel cu care am fost la Debusare), ca vine si el. A venit si a stat pana dimineata, apoi a plecat la Bradisor cu prietenul lui, cu care venise, fara somotei, fiindca a batut toata noaptea vantul destul de rau. Eu am prins trei si m-am culcat pe la 2,00. Interesant e ca si aici se repede la pestisor, dar nu il inghite, doar il fura, ceea ce m-a dus cu gandul la salau, mai ales ca nu zmuceste de el, ci intinde firul fara sa sune clopotelul. Ei bine, a dat doar la buchet de rame.
 
A venit varu` Cristi !
   A doua zi, vazand ca am ramas singur (nu ca ar fi fost vreo problema asta), dar din dorinta de a mai schimba o vorba cu cineva, l-am chemat pe varul Cristi, cu provizii si apa, pentru inca o zi. A venit si asta pe dupamiaza, am scos pestele din apa si l-am bagat la gheata. Trebuie spus, ca 40 % din ruxac, e totdeauna ocupat cu gheata, in peturi de o jumate de litru, bagate intr-o husa, gentuta frigorifica facuta de mine dintr-un parasolar auto, de ala cu bule de aer si argintiu, in care tin momeala si pestele prins, cand ma intorc acasa. Apoi am prins lacuste si am incercat cleanul pe la niste locuri tari. Era acolo, dar nu manca, ci doar lua lacusta de o aripa si pleca in viteza. Astfel se ratau 1 - 2 bucati mari si apoi se prindea unul mai mic... in fine, am prins cativa pana in seara si ne am hotarat sa dam la somotei seara, intr-un loc "clasic", la apa mica, la Manastire.
 
Trebuiesc prinsi obleti pentru momeala
   Aici a batut iar vantul de indoia copacii, dar tot am luat doi somotei. Dimineata am incercat la tunele, la adancime mare, unde de obicei mai trage si ziua, dar nu a vrut chiar deloc.
 
Tabara de la pod
   Bun, hai sa plecam acasa, dar... Ooops ! - constat ca am uitat trusa de lingurite rotative (multe rau), intr-o tufa langa podul acela din prima noapte, unde umblasem ultima oara cu ele. Trusa verde, tufa verde, departe de trecatorii de pe drum, mi-am facut eu socoteala ca am sanse mari s-o mai gasesc si datorita valorii maricele, m-am decis sa ma intorc vreo 4 km si s-o caut.
 
Bate vantul si e frig
   Acum alta problema, era deja dupamiaza, cand as fi ajuns acolo se facea seara... la ce sa mai venim inapoi, nu mai bine mai stam noi o noapte, mai prindem ceva si venim maine ? Momeli mai erau destule, locurile de clean erau in drum, asa facem : plecam maine ! Treaba e ca nu mai aveam apa, mancare, tigari si gheata se cam topise, riscand sa se strice pestele.
 
Asa arata locul, in stanga e podul
   Noi fiind la Manastire acum, am hotarat sa mergem mai in jos, la capul barajului, la OMV, sa luam tigari. Apoi ne-am intors si am luat apa din incinta Manastirii Turnu si tot de aici, de la un cuvios parinte, am cerut contracost niste paine, explicandu-i situatia ca nu avem de unde din alta parte si am vrea sa mai stam o noapte la pescuit. Ne-a servit prompt si fara sa auda de bani, " Lasa ca e de la Dumnezeu", am multumit si am plecat la ale noastre. Iar painea am mancat-o cu ceva foarte bun, cu pestele prins pana atunci, nitel sarat si fript pe jar in tepuse verzi... oricum nu-l puteam pastra inca o zi ! Faina masa si indestulata si apoi o cafea, ca aveam Ness la noi si hai iar la cleni si hai sa punem iar cortul si betele de somotei.

Pe placa de la capul podului
   A si sa nu uit, trusa aia a naibii era de fapt in ruxac, nu stiu cum, bagata ascuns...  Am mai luat cativa clenuti, am prins vreo doi somotei si dupa o noapte in care toate salbaticiunile padurii au vociferat si au alergat in jurul nostru de trosneau copacii, in care au venit trei vidre cat niste caini de mari si plus cativa castori ce au trecut printre firele noastre, joi, am plecat insfarsit acasa.
 
Dimineata devreme
   Una peste alta, nu a fost rau, mai am doar o saptamana de concediu si cred ca am facut un adevarat maraton pescaresc, o noapte pe acasa si doua la pescuit, ca si anul trecut dealtfel.
 
Aici e frig si peste drum fierbe asfaltul
   Intre timp, asta noapte, am fost cu Razvan si am incercat sa dam tot la podul ala, dar ne-a fost imposibil sa gasim un loc mai bun, sau sa dam pe acolo, datorita cohortelor de manelari, ce vin acum in weekend, din toata Oltenia + Muntenia sa bea bere aici, in Rezervatia Cozia, sa prajasca dracu stie ce, sa urle si sa puna zbieretele lor tiganesti la maximum,  apoi sa lase mizerie crunta, dupa ce isi strang juma de gospodarie, cateii, puradeii si pleaca. Au fugit dracu` si animalele si pestii, findca au zbierat bolnavii aia (care mai de care), pana pe la 2,00 noaptea. Am gasit un loc mai retras intr-o rapa si am prins doi somotei mai mici. Cine ma pune pe mine, avand concediu, sa ma duc sambata acolo ?
  
Cu sacul de peste (gol)
    In drumul de intoarcere, m-am intalnit cu vecinul Cristi Blaga si din vorba in vorba, am pus-o de-o mreana pe miercurea asta, pe la deal de tot... o sa va zic eu ce-am facut, cand am sa vin !
   

15 iulie 2012

Pe Olt la km. 318, in pasul Cozia

Dupamiaza e umbra
   Asa-i zice urmatoarei halte CFR, dupa halta Manastirea Turnu (Minastirea Turnu - asa-i in mersul trenurilor), un loc intre doua tunele, Km. 318.  Daca vrei sa cobori aici, sari din tren direct in rugii de mure si tufisurile de salcam pana la piept, si ai grija sa nu te impinga inapoi sub tren ! Nu exagerez, asa-i acolo, la urcare nu mai spun, e buna o maceta sa-ti faci loc 1 m. p. ca altfel nu te vede conductorul, de altfel nici nu stii unde sa te asezi sa astepti, probabil ca acolo unde e panoul cu numele statiei.  In fine cand ai anuntat controlorul ca vrei sa cobori (ca altfel opreste 2 secunde si fuge), dupa ce omul se uita luuung la tine si gandeste ca ti-a sarit vreo doaga, te pregatesti psihic de desant, caci realmente asta e, sari de la un metru in bojii aia cu spini la nimereala si stai asa, mai pe o coasta, la 45*, sa plece trenul sa o poti lua pe linie pana aproape de tunel, unde e si poteca ce da in drum.
 
Malul opus, unde e o curba periculoasa
   Ei, aici la drum, alta viata, numai locuri de pescuit unul si unul, de nu stii unde sa te asezi, umbra, spatii libere pentru campare, tot ce vrei. Drumul asta, e acelasi care trece pe la Manastirea Turnu si continua de aici inca vreo 4-5 km mai sus, pana la halta CFR - Cozia, acolo unde conducta de aductiune de la Bradisor, trece peste Olt.
 
Aici o sa pun tabara
   Am gasit un loc bun, am vrut sa ma asez acolo, dar mi-am dat seama ca unde urma sa pun betele, se putea inunda noaptea, asa ca am campat la 20 m mai jos, unde puteam sa dau in doua locuri apropiate, cu doua bete in fiecare. Desi locurile sunt super, este o mare hiba cu liniile de inalta tensiune, care in unele locuri sunt cam apropiate si nu poti lansa departe, cu bolta. Aici erau destul de sus, mai la vale insa, e un tronson de 1 -2 km unde sunt la 6 - 7 m deasupra capului, a drumului, de ti-e frica si mergi pe drum cu betele stranse...Sunt si niste cruci pe acolo dealtfel si cred ca sunt in legatura cu asta. Nu ma mira nimic, ieri am vazut niste inconstienti ce dadeau cu telescoape de 5 m chiar sub linii, avand varful la 1 m de ele...Nu aveau carboane dar totusi, asa mor prostii...
 
Bagam momeli ...
    Dar am divagat, sa cotinuu ; cum ziceam, nu se poate arunca departe in larg, dar 25 - 30 m sunt suficienti, fiindca aici e albia Oltului pe malul asta, stang si are la 10 m de mal, vreo cinci - sase metri adancime. M-am bucurat de asta, crezand ca am gasit locul ideal pentru somotei, dar fundul e format din sfaramaturi de stanca taioase si asa ca am lasat acolo o multime de monturi. Mai tarziu, am aruncat mai departe, si acolo nu taie, dar e adancimea prea mare, peste 10 m. I-am pus lipitori, rame si pe fiecare bat (eu pun doua carlige la somn), cate un peste, babusca sau clean, asa cam de o palma, sau mai mici. ce sa zic, am avut o trasatura sanatoasa, la pestele viu cred, si am ratat-o prosteste, intepand prea repede. La alt bat, dupa o mic beep in clopotel, am scos batul cu ambele strune retezate exact de la antitangle, banuiesc de stiuca nu prea mica, le-a mancat cu tot cu varnisul de silicon, pana la vartejele care nu i-au placut.
   
... si asteptam sa sune clopoteii...
   In rest, liniste la clopotei, cu mici exceptii, cand a dat bibanul mare si o moaca amarata. Ei bine moaca aia spunea mult, era neagra pe spate, ceea ce presupune un fund plin de bolovani, sterp, unde somnul nu gaseste hrana si deci, nici nu sta pe acolo, ceea ce se mai prinde fiind in trecere. De obicei, unde este verzui - kaki pe spate, sau macar gri, sunt mai multi la vanatoare si locul e mai bun, fundul este malos si poate este si ceva vegetatie.
 
...si asteptam cam degeaba
   A doua zi am plecat spre Turnu pe jos, 6 km, injurand ceasul de mana care se defectase si astfel am pierdut trenul. Injuram pentru ca am constatat asta, dupa ce am stat ca fraierul o juma` de ora, in caldura sufocanta din rugii aia de mure, astaptand trenul si gandind ca asa tre` sa fie si in iad !
 
Cand n-am ce face... fac poze !
   Ei, incet pe drum pe la umbra, fiindca tot drumul asta-i pe sub copaci, mi-am mai venit in fire si luand-o ca pe o drumetie, cu ruxacul acum usor, m-am concentrat asupra malului, sa vad viitoare locuri bune de pescuit, interesul major fiind sa gasesc atat loc de campare la umbra, cat si combinatia ideala intre adancimea apei, substrat si distanta pana la liniile de inalta. Coborand pe malul stang, am constatat ca de cate ori malul face curba la stanga, albia raului se muta spre malul opus si invers. Astfel ca doar vazand din distanta malul, stiu adancimea apei. Misto.
 
Am ajuns la Turnu
   Ce sa va mai spun, pe tot drumul gasesti loc langa loc, unde se poate campa, parca masina, am vazut castori in golfuri linistite si pe la gurile tunelelor fostei linii CFR, acum scufundate, am urcat pe niste constructii mari parasite, din buza apei si care de fapt intra in apa, pe langa care, pe la colturi se vedeau niste cleni mari si foarte multi, ba chiar am si prins cativa, da` nu mari, cu batul de spin pe care am pus pluta si lacusta.
 
Mai stau sa ma odihnesc
   In afara de tronsonul ala care are liniile de inalta tensiune extrem de apropiate de sol, am gasit cateva locuri promitatoare. Chiar peste Olt de fostul motel Lotrisor, unde este pe mal o placa de beton, sunt picioarele scufundate ale unui fost pod, picioare ce se ghicesc prin apa, atunci cand e mai scazuta. Si aici, la dreapta sau la stanga, apa e mai strangulata, locul cred eu fiind bun de somotei si ce-o mai fi, aici cred ca o sa ma duc saptamana asta, o noapte.
 
Vineri, 13, La Km. 318
      Ce mai, de unde gandeam ca fac treaba buna, fiind oarecum in dreptul si mai la vale putin de locul de la debusare, uite asa s-a destramat si mitul Km. 318 !

10 iulie 2012

Pe Olt la Debusarea Lotrului

Loc bun vara
   Ieri am fost dupa somotei, la debusarea Lotrului, a hidrocentralei de la Ciunget, ce uzineaza apele din lacul Vidra, acolo unde este si cel mai bun izvor de apa de pe valea Oltului. Putin mai sus, sau chiar langa Debusare, se deschid cateva locuri de pescuit exceptionale, dar foarte bine mascate de vegetatie, cu acces pe cate o potecuta aproape invizibila.
 
Seara
   Locuri umbrite in cea mai mare parte a zilei, foarte linistite, macar ca soseaua este la doar  treizeci de metri mai sus, arboretul oprind tot sunetul masinilor. Clenii se plimba dupamiaza pe sub mal, avatei si somotei sar dupa albitura pe luciul apei, totul este in tonalitati de verde inchis si umbros, suntem intre doi versanti impaduriti.
 
Nelu Alimanescu
   In afara acestor cateva locuri "amenajate" de picioarele pescarilor, copacii se apleaca deasupra apei, cu bolta, atat pe un mal cat si pe celalalt, pe o distanta apreciabila, de cam 5 km, pana la Brezoi - Valcea. Iata de ce aici pestele este in elementul sau, nestresat si mai putin sfios. Tot aici se poate lua si caras mai mare si acesta, poate datorita hranei din zona, are un gust deosebit de bun.
 
Lansam printre trunchiuri scufundate
   Toate bune, una...De fapt, nu sunt decat 5 - 6 locuri de astea si daca ai bafta sa fie ocupate... Desi nu stiu multi de ele, sunt deajuns sase insi ca sa ocupe valea.
 
Primul somotei
   Am plecat la 19,00 cu Nelu Alimanescu, si am oprit la fiecare loc, constatand ca este ocupat. Intr-unul mai bun de lansat pentru doi oameni... desigur, erau doi oameni. Norocul nostru ca era tarziu si baietii, care dadeau dupa caras cu feedere, se cam plictisisera si dupa o jumate de ora, timp in care noi am asteptat langa ei, socializand pescareste (trancanind prostioare), au stans si au plecat. Am incercat la lipitori si buchet de rame mari, la buchet de viermi, ca poate-o da vreo mreana si am asteptat pana 3,30 - eu, pana dimineata Nelu. Rezultat un somotei si cateva ciupituri nervoase si nefinalizate dintr-o evidenta lipsa de apetit somnesc. S-a mai incercat (Nelu), cu macaroane vanilate, macaroane glazurate, macaroane italienesti, porumb Bonduelle cu cheita la cutie si cu mama dracului si carasul tot nu a aparut.
 
Si al doilea
   A doua zi pe la 11,00, plictisit de ramele si lipitorile intregi si vii din carlige, vazand ca rapitorii ataca pe apa continuu, am avut o nazareala sa pun un pestisor in carlig, poate-o da in el vreun salau - gandeam eu. Tocmai atunci, Nelu prinde un clenisor la pluta si da sa-l arunce. Stai, zic, da-l incoace sa-l bag la carlig. Arunc si nu trec doua minute, ca se zguduie batul de nu-mi venea nici mie sa cred, trag si aduc la mal un somotei mai frumusel, de vreun kil, asa. Socul nu era ca l-am luat, ci ca am stat ca fraierii toata noaptea cu rame si fleacuri, cand, se stie, somnii manaca peste ! Peste, nu buchete si macaroane italienesti ! Sa-mi fie de invatatura sa nu mai uit care-i hrana de baza a somoteiului. Si cand ma gandesc la cate atacuri ale lui am vazut pana atunci, trebuia sa-mi fi dat seama... Prea tarziu, trebuia sa plecam acasa si asta a fost ! Doi somotei si o buna dispozitie data de atmosfera tonica si racoroasa a locului, au fost deajuns.
 
Tabara de noapte
     Cat pot de repede, o sa mai stau o noapte acolo, de data asta pregatit !

06 iulie 2012

Inceputul pescuitului de vara, pe Olt la deal

la Turnu, la tunel
   De atunci din iunie,  am fost de nenumarate ori in sus pe Olt, ba dupa somotei, ba dupa clean, ba chiar si sus de tot spre Sibiu, dupa mreana. Sezonul e intarziat, pestele a inceput sa traga timid, abia acum in iulie.
 
Pregatim betele
   Pai sa va zic pe unde am mai umblat si ce am facut. In principal, am incercat mai mult somoteiul, pe zona Turnu, dar am mai dat dupa el si la Ramnicu Valcea. Aici, in oras, locul unde dadeam de obicei, s-a cam stricat, s-au facut agatatori in urma viiturilor si nu am facut decat sa las monturile in radacini.

O mrenuta ratacita la Turnu
   La Turnu, alta pozna, a inceput sa manance mai mult ziua, de la 13,00, la 17,00 si apoi seara ceva mai slab, noaptea mai deloc. A trebuit sa merg de vreo sase ori acolo, ca sa vad asta. Eu cred, ca de fapt orele astea de mancare ale pestilor, sunt dictate aici de regimul de uzinare a apei, un baraj se deschide la deal si altul se opreste la vale, sau amandoua merg, sau invers, fiindca de cate ori apa curge sau creste sau scade, ori incepe sa manance, ori daca manca pana atunci, se opreste. Totodata isi schimba si locul de hranire, mai la mal sau mai la adanc, in larg.
 
Drumul catre tunele, la Turnu
   Asa ca, in ceea ce priveste somoteiul, nu s-au facut ravagii, am prins cam 4 - 7 bucati per raid, exceptand cei trimisi la plimbare pentru ca nu aveau varsta legala pentru jocul asta. Locul preferat, l-am schimbat, acum dau mai mult la adanc, unde apa are cam 10 m, langa un tunel. Si am de gand sa merg si mai in amonte, unde am vazut eu de pe celalalt mal, locuri foarte promitatoare.
 
Langa cortul Two Seconds al lui Razvan
   Am fost si la Caineni - Valcea, dupa clean, acolo dezastru total, apa era foarte crescuta, locurile unde luam mrene, s-au transformat in lac, de fapt, a fost umplut lacul de la Robesti, din aval si acum coada lacului e la Caineni. Salutare mrene !

Un clentoi luat la rotativa langa betele de somn
    Pana mai sus, la Raul Vadului, nu mai sunt locuri bune. Dar nu asta era hiba, cleanul trebuia sa fie prezent si din abundenta, dar cum sa fac ceva daca la 1 km mai la deal se sapa cu draglinele malul pentru un baraj nou si apa venea rosie ca si caramida pe malul drept, si la 500 m pe malul stang... se sapa cu draglina pentru o statie de sortare... plus tot zgomotul astora... am stat pana la pranz si am plecat (in)jurand ca pe acolo nu mai dau zece ani de aici incolo.
 
La Lazaret dupa mreana
   Suparat, am fost si mai sus, la Lazaret in jud. Sibiu, la gura Lotrioarei, dupa mreana.
 
Costica si Nicu se duc la locul lor de pescuit
   Am plecat patru oameni, eu, prietenul Razvan, si doi colegi de serviciu, Costica (ala cu mrenele din alta postare) si Nicu - sofer si diletant in ale pescuitului (ca sa nu zic pe bune -  cizma !) si bun grataragiu. Aici, desi locurile sunt excelente, in afara soselei care trece malul celalalt, nu e nimic din civilizatie si totul e salbatic, am asteptat mreana toata noaptea degeaba, nu am vazut o ciupitura barem ! Sunt convins ca in aceleasi locuri, in august o sa traga in nestire si numai bucati mari. Vom vedea, ne mai ducem acolo.
 
Aici la Turnu e liniste
   Deocamdata o sa ma mai duc saptamana asta intreaga (sunt in concediu, he, he ) dupa somotei la Turnu, dupa care, daca isi ia si Razvan concediu, o sa mergem de cateva ori dupa mreana, la Lazaret, Meghis sau Turnu Rosu, in Sibiu. Un plan mai departat ar fi si o partida de clean la rotative, la podul peste Olt, de la Bradu, situat dupa curbura Oltului, spre Avrig si Fagaras, ceva imi spune mie ca acolo e raiul clenilor...
 
Apa e foarte adanca, vedeti firele !
    S-auzim de bine !