Pe Olt la Debusarea Lotrului

Loc bun vara

   Ieri am fost dupa somotei, la debusarea Lotrului, a hidrocentralei de la Ciunget, ce uzineaza apele din lacul Vidra, acolo unde este si cel mai bun izvor de apa de pe valea Oltului. Putin mai sus, sau chiar langa Debusare, se deschid cateva locuri de pescuit exceptionale, dar foarte bine mascate de vegetatie, cu acces pe cate o potecuta aproape invizibila.
 

Seara

   Locuri umbrite in cea mai mare parte a zilei, foarte linistite, macar ca soseaua este la doar  treizeci de metri mai sus, arboretul oprind tot sunetul masinilor. Clenii se plimba dupamiaza pe sub mal, avatei si somotei sar dupa albitura pe luciul apei, totul este in tonalitati de verde inchis si umbros, suntem intre doi versanti impaduriti.
 

Nelu Alimanescu

   In afara acestor cateva locuri "amenajate" de picioarele pescarilor, copacii se apleaca deasupra apei, cu bolta, atat pe un mal cat si pe celalalt, pe o distanta apreciabila, de cam 5 km, pana la Brezoi - Valcea. Iata de ce aici pestele este in elementul sau, nestresat si mai putin sfios. Tot aici se poate lua si caras mai mare si acesta, poate datorita hranei din zona, are un gust deosebit de bun.
 

Lansam printre trunchiuri scufundate

   Toate bune, una...De fapt, nu sunt decat 5 - 6 locuri de astea si daca ai bafta sa fie ocupate... Desi nu stiu multi de ele, sunt deajuns sase insi ca sa ocupe valea.
 

Primul somotei

   Am plecat la 19,00 cu Nelu Alimanescu, si am oprit la fiecare loc, constatand ca este ocupat. Intr-unul mai bun de lansat pentru doi oameni... desigur, erau doi oameni. Norocul nostru ca era tarziu si baietii, care dadeau dupa caras cu feedere, se cam plictisisera si dupa o jumate de ora, timp in care noi am asteptat langa ei, socializand pescareste (trancanind prostioare), au stans si au plecat. Am incercat la lipitori si buchet de rame mari, la buchet de viermi, ca poate-o da vreo mreana si am asteptat pana 3,30 - eu, pana dimineata Nelu. Rezultat un somotei si cateva ciupituri nervoase si nefinalizate dintr-o evidenta lipsa de apetit somnesc. S-a mai incercat (Nelu), cu macaroane vanilate, macaroane glazurate, macaroane italienesti, porumb Bonduelle cu cheita la cutie si cu mama dracului si carasul tot nu a aparut.
 

Si al doilea

   A doua zi pe la 11,00, plictisit de ramele si lipitorile intregi si vii din carlige, vazand ca rapitorii ataca pe apa continuu, am avut o nazareala sa pun un pestisor in carlig, poate-o da in el vreun salau - gandeam eu. Tocmai atunci, Nelu prinde un clenisor la pluta si da sa-l arunce. Stai, zic, da-l incoace sa-l bag la carlig. Arunc si nu trec doua minute, ca se zguduie batul de nu-mi venea nici mie sa cred, trag si aduc la mal un somotei mai frumusel, de vreun kil, asa. Socul nu era ca l-am luat, ci ca am stat ca fraierii toata noaptea cu rame si fleacuri, cand, se stie, somnii manaca peste ! Peste, nu buchete si macaroane italienesti ! Sa-mi fie de invatatura sa nu mai uit care-i hrana de baza a somoteiului. Si cand ma gandesc la cate atacuri ale lui am vazut pana atunci, trebuia sa-mi fi dat seama... Prea tarziu, trebuia sa plecam acasa si asta a fost ! Doi somotei si o buna dispozitie data de atmosfera tonica si racoroasa a locului, au fost deajuns.
 

Tabara de noapte

     Cat pot de repede, o sa mai stau o noapte acolo, de data asta pregatit !