Pescuit in Parcul National Cozia ( 2 )

Lacul vazut de pe prima "casoaie"

   Asadar, am trecut de debarcader si dupa ce drumul urca usor, trecem pe langa un loc arid, expus soarelui, cu doua tomberoane de gunoi si o haita de maidanezi (blanzi), ce reprezinta locul destinat de catre autoritati, camparii si unde eu nu as sta nici macar cat as fuma o tigara. Mai mergem in amonte cateva sute de metri si ajungem la gura unui tunel CFR. Drumul continua la deal, pe langa el. Inainte de acest tunel cu vreo 100 m, avem pe stanga o cladire din beton, parasita, ceva gen statie de sortare, sau... ma rog, treaba e ca aceasta intra in albia Oltului, si e foarte inalta. Daca ne suim pe scara de beton pana pe acoperisul plat si cu niste gauri in el, putem lasa in jos o pluta de clean cu lacusta sau viermi si apoi bine jucata - gata cleanul ! Daca stai si te uiti atent de sus, spre baza cladirii, vezi clenii de 20 - 40 cm, multi ca obletii. Nu trage prea des, e precaut, dar e o placere sa stai acolo si sa-i atragi cu jocul lacustei pe apa.

Per pedes apostolorum

   De asemenea, fix in dreptul tunelului CFR,  cum ne uitam spre apa, vedem un zid de piatra in L, care tot asa, intra in albie, formand un golf impreuna cu acea cladire de mai sus. Pana jos la mal, ai zice ca e imposibil de ajuns, ba chiar am gasit si o undita abandonata acolo, dar daca esti mai sportiv si agil, poti cobori. Sub bolti de umbra de la copaci, trec avati si cleni, ceva de speriat. Totusi si aici, preferam sa lansam de sus. Acest L, reprezinta gura unui tunel vechi, scufundat acum, deoarece atunci cand s-a construit barajul Turnu, atat soseaua de pe malul opus, cat si drumul si calea ferata de pe malul nostru stang, cu tunele cu tot, au fost reconstruite mai sus, cele vechi fiind inundate. In interiorul acestui L, se poate intra cu masina, pune cort si face focul la un gratar, la umbra catorva pini. Pe latura dinspre Olt se pot pune 7 - 8 bete la somotei, aruncand mai in larg. Aici chiar merge bine somoteiul, dar daca esti singur noaptea, ai grija sa ai lumina mai multa fiindca umbla o multime de serpi pe langa zidul unde pui betele si in loc sa stai atent la bete... Daca e lume mai multa, nu prea ies si nici nu cred ca sunt veninosi, doar te tin in continua alarma. Locul e folosit mai mult pentru gratare si chefuri, aici gasim liber mai in cursul saptamanii.

Cracane originale

   Mergand tot spre deal, trecem prin poieni, pe langa apa, dar mai sus ca si nivel, mai sunt locuri de pescuit, dar o sa vedeti ca sunteti in permanenta sub liniile de inalta tensiune, uneori sunt atat de joase, dealungul drumului, ca ti-e si frica sa mergi pe drum. Aici nu sunt indicate pescuieli si tabere, dealtfel sunt si locuri proaste, unde nu prinzi nimic. Apoi hop, in dreptul unui stalp de inalta, iesim dintre copaci si dam de cealalta gura a tunelului scufundat (un cap la L, altul aici). Mai sus pe dreapta noastra e si gura tunelului actual CFR. Aici se observa si gaura tunelului, apa nu il acopera, decat pe trei sferturi. Din interior se aud pleosnete de rapitor mare, ce se da la puiet. Si aici se pot lua cleni, cate o marlita toamna, sau mreana. Problema e alta. Suntem cu trei randuri de cabluri de inalta deasupra capului, e ceva inaltime pana la ele, dar... iti trebuie curaj, un bat scurt si de preferinta de fibra. Eu am dat aici si cu un carbon de 2,70 m, dar nu am lansat si recuperat, decat in plan orizontal... treaba e sa nu lansezi departe si cu bolta, locul bun fiind chiar sub picioare, la gura tunelului.

Pana la debarcader

   De la acest tunel, pe o portiune de vreo 200 m, drumul este foarte ingust, circula o singura masina, avand un parapet de placi de beton, inalte de 4 m pana la apa. Pe parcursul lui, apa e foarte mica si sunt puzderie de obleti si clenisori. Odata ajunsi aici, vedem cum Oltul face o curba, in dreptul a trei stalpi mici de curent si incepe "marele zid din beton", prin care trece teava de apa. Pana la acel zid, apa e foarte mica pana in larg si nu faci treaba la pescuit. Substratul e namolos si nu cred ca te poti baga nici cu soldare. In larg, unde incepe adancimea, da, acolo stau avati mari, stiuci si cine mai stie ce, fiindca se vede atacand mereu. Peste Olt incepe viaductul cel mare, pe piloni.

Varu` Cristi la datorie

   De la acest zid, mergand pe langa el, apa este langa drum, si se fac o gramada de aveole umbrite, create special de pescari, cativa copaci inalti, umbrosi si apoi locul de pescuit unde incape masina si cortul, cu deschidere suficienta la apa. Si apoi altul si altul si asa o tine cam un kilometru. Undeva, pe portiunea asta a drumului, o sa vedem intrand in albie, o mica placa de beton, de cativa metri patrati. Peste Olt se vede un motel (Lotrisor). Este de fapt un cap de pod. De la placa si pana la malul celalalt sunt 3 sau 4 piloni ai podului, care daca apa e mai scazuta se si vad. Locul e bunisor, trage bine, dar e plin de agatatori, cred ca aici se formeaza un zacamant de plumb, ce va fi exploatat in viitor :) ! Aici am stat multe nopti si nu am prins cine stie ce, dar tot pentru aici, mi-am cumparat un tignal de ala de arbitru, din cauza castorilor. Sunt mari cat niste caini, nu se sperie de om, de fapt cred ca nu se sperie de nimic, dai cu pietre, cu lemne, strigi si dupa 5 minute, te trezesti cu el la picioare, sa faci atac de cord pe intuneric ! Pana la urma, fiind foarte simpatici si blanzi, ajungi sa-ti placa de ei, dar sa ai tignal, sa stie ca e acolo unul care-si apara teritoriul ! Pe coada betelor, pietroiaie, ca daca unul de asta mai neatent se incurca in fire, adio bat. Tot de aici, incepe si domnia aricilor. Fosgaie toata noaptea prin tufe, de zici ca-s sobolani. Ei bine, sa stiti ca unde este un arici, nu-s serpi, soparle, gandaci si cam nicio lighioana. Astia mananca absolut tot, te poti culca fara grija si fara cort ermetic inchis. Adevarati prieteni.

La capul de pod

   Si uite asa, ajungem la o poiana mare, unde drumul s-a inaltat si aici dam de o a doua casoaie, cladire de aia de intra in albia Oltului, cum a fost si prima de langa tunelul in L. Asta are un fel de balcon. la 4 m desupra apei, unde poti arunca 4 bete la somotei, sau pescui la pluta, clenii de dedesupt. Avantaj aici, ca avem umbra in prima parte a zilei. Trebuie sa spun ca inainte de asta, de poiana, cu 50 m, dam de un bloc de beton pe marginea drumului si in dreptul lui, privind in jos spre apa, se face un mic golf si un canal ce intra intr-o alta gura de tunel, perpendicular pe munte (???), pesemne ca era de aerisire la vechiul tunel, sau gura de mina, nu stiu, dar cand apa creste, intra in el si cand scade, iese. E plin de obleti, bibani, cleni si cine mai stie ce si la gura lui si pe golfuletul ala, e loc foarte bun de clean marisor, mai ales la rotative mici, de 00 sau de 1. In dreptul acelei cladiri din poiana, spre munte 50 m, este halta CFR - KM 318. De fapt aici, desi trenurile personale opresc la dus si la intors, stau doar 2 - 5 secunde si pleaca. Nimeni (in afara de mine, se pare), nu coboara si nu urca, daca vrei sa cobori aici, se uita nasul luuung, lung la tine si crede ca-ti lipseste vreo doaga. Sari direct in rugi de mure si maracini si astepti sa plece trenul... Loc bun pentru amatorii de sporturi extreme.

La km 318

   Mai departe, mergand pe drumul nostru, dam de niste izvoare cu apa rosiatica, nu beti de aici apa, trece prin niste fiare si e si o alga ce-i da culoarea asta. Si iarasi locuri amenajate. Aici apa e adanca la mal, prea adanca si somoteiul nu prea vaneaza la adanc. Fundul este din sfaramaturi de piatra. Apoi drumul urca iar fata de apa si mai incolo spre amonte, daca mergem mai incet, o sa vedem un loc de parcat, mai largut si spre apa, o poteca ce coboara vreo 10 m dand la un loc amenajat pentru pescuit (eu ii zic "la rapa"). Aici lasi masina in deal si cobori cu harnasamentul, destul de greu, poteca fiind abrupta si alunecoasa. Jos ai loc de 7 - 8 bete si cort. Spatiu suficient si un loc de pescuit super, trage in fiecare noapte si se prind bucati mai mari.
Pe langa asta, marele avantaj in locul asta, e ca il poti gasi liber in weekend, fiinca nimeni nu se baga in rapa cu gratare si familion si de fapt, nici pescarii nu prea se baga aici cu masina sus... afara de cativa care stiu potentialul locului. Apa are cam 5 - 8 m adancime si substrat piatra - namol  =  un loc ideal de somotei. De aici, mai departe dam intr-o poiana mare cu deschidere de 50 m la apa, cu adancime mica si namol pe fund, unde se prinde bine caras la feedere, si dam de gura ultimului tunel auto, ala de care va spuneam ca e ceva mai special si ca voi insista asupra lui.

La rapa

 
      Voi insista, insa data viitoare, ca am obosit scriind !