Lacul Bradisor 2010

Bradisor,coada lacului

   Iata un exemplu viu, despre cum se poate strica un habitat natural prin inconstienta unor burta-verde, asa zisi "pescari". Bradisorul, unul dintre cele mai tari locuri de pastrav din tara, unde acum 15 -20 de ani nu exista nimic in afara de pastrav, poate doi, trei cleni talhariti, acum e plin de...ce nu e ? Obleti - miliarde, cleni si mai nou de biban, mreana, boroaca si... caras. CARAS pe Bradisor ! La dracu ! In curand o sa prindem in varful muntelui, guvizi.
   Asta s-a intamplat cu ani in urma si pe Vidraru, dar era de inteles cu pescarii din zona, enorm de multi si de ...amatori.

Tarbo

   De ce dau eu vina pe pescari ? Pai toate speciile astea de ses nu se prasesc natural in lacuri si rauri de munte si nu au facut-o niciodata singure. Orice martafoi cu masina si gratar isi ia la el si bete de pescuit, ca asa e trendy si a aflat ca pastravul mananca si pestisori, asa ca ia si un butoi de maruntis. Obletei, carasei si  dracu mai stie ce a prins pe baltoace, sau a cumparat. Prinde sau nu, ce ramane ii toarna in apa, ca "au avut zile saracii". In doi - trei ani, astia se inmultesc rapid. Asta-i partea intaia.

locul zis - La Pisc

   Partea a doua e tot de la momeala. De cand au aparut granulele alea pentru hrana pastravului, a aparut si momeala "papacioc". Toate bune, nu trage la asta exagerat, cam tot cat la rama sau viermi, e o alternativa. Dar vezi ca nu poti nadi cu rame, pe cand cu asta se poate. Si da-i nene cu sacii. Si atata au nadit, ca acum aici la Bradisor, ORICE peste mananca si se poate prinde cu papacioc ! De curiozitate dati cu alea in fata pastravului in zona salbatica. Nici nu se uita la ele. Dar daca ii dai 10 ani la rand... Ce nu stiu fraierii de nada asta, e ca un singur pastrav poate sa manance doi pumni de boabe, adica ce ai dat odata. Mananca si pleaca plin. Si da-i iar, ca nu merge. Asta se da doar macinata fin, cat apuci intre degete si rar, sa dea gust apei. Nu e mamaliga ! Ca s-o scurtez, ce mai, e un dezastru eco. Anul trecut se mai prindea printre pastravi si cate o mrenuta, anul asta nu se mai prinde decat oblete, biban si caras. La ce mama dracu sa ma duc pe munti sa prind ce e in dosul casei ?

cu pozele ramai...

   Toti pestii astia de care e plin acum lacul, o sa reduca drastic populatia de pastrav, mancandu-i hrana, icrele, etc. Asta vre-o 10 ani de aici incolo.

   Nu v-ar interesa o propunere de lege ? Cinci ani, pescuitul interzis total, cu pedeapsa de 6 luni puscarie- la urgenta, cum te-a prins. Ha, Ha ! Sa vezi dupa astia cinci ani, cam cati mai umbla cu batul in mana si isi zic pescari ? Ca acum parca a inebunit lumea, unde te uiti, la moment, vezi cativa cu undite in mana !

   Taxa e tot asa de 26 lei / zi lumina, doar ca acum dai banii astia sa prinzi obleti. Nu se mai merita drumul, decat daca esti echipat cu o camera foto, ca macar cu pozele ramai.

   Adio pastrav de Bradisor pana la toamna, in noiembrie - decembrie, pe interzis, ca doar atunci mai sunt sanse la Pisc, unde nu vine nimeni sa te ia la zor..

Salau la barajul Rusanesti

Decor - nu-i al nostru.

   Vineri 11 iunie 2010, noaptea, am plecat la Rusanesti la baraj, cu gandul sa dam la salau de pe pila de sub baraj. Daca treci cu barca si te urci pe pila, de obicei nu spune nimeni sa pleci de acolo, mai ales noaptea. De cand se stie, pe pila aia au dat bine salaii si avatul. Cu conditia sa mearga cel putin o turbina (se da pe partea cu turbinele).
   Am luat 1001 carasei mici - mici, care nu mor pe drum si barca lui Didi cu motor. In parte, de aici a inceput ghena, nu am verificat starea motorului la plecare si asta mergea 10 m si se oprea, iar mai tusea 5 m si iar se ineca...intre timp barca se tot ducea la vale ! Cu vasle nu prea mergea fiind curent tare. Apa era scazuta cu doi metri si nu puteam urca pe pila, ramanand optiunea sa dam doi din barca sub pila, doi de pe mal.

Puiu de la Valcea

   Pana sa ajungem noi acolo cu barca, datorita defectiunilor la motor, injuraturilor, etc, locul s-a populat rapid cu barci jos sub pila si - cum se putea altfel, cu toti angajatii barajului care "lucrau" in ziua aia, sus pe pila. Asa ca am dat de pe mal, greu, cu plumbi de 120 g si agataturi la tot pasul, luand ce au uitat altii, cativa strapazani amarati, pe o caldura infernala.
   Aia care au fost la pila sau sub ea, au luat in functie de loc, intre 5 si 30 kg (nu exagerez !), de salau cam stas la 35- 40 cm bucata. Ideea e ca daca aveti o barcuta mai mica, vaslind ajungeti usor acolo si puteti face o partida buna de salau. Barca noastra nu mergea cu vasle fiind prea mare, greoaie fara motor.
   Am incercat si avatul, care desi a iesit pe la 6,00, bucati mari, nu a dat la nimeni. Nici noua, nici celor din barci. Pe la 13,00 am plecat la Izbiceni sa dam sub baraj la cuburi, dar acolo era bat langa bat, full (o singura gasca) si nu luasera mare lucru - deh !..weekend. A fost un fiasco total, o partida plina de..invataturi de minte, cine o mai face ca noi, ca noi sa pateasca !

Pescuit la Rusanesti - Mai, 2010

   Secundo tempo :

   De la Turnu Magurele, am plecat asadar cu doua masini, Jean urmand sa se intoarca la Magurele singur a doua zi. Am luat-o pe drumul catre Izbiceni si curand eram la baraj. Se vedea Podul Vechi, cam la doi metri deasupra apei, totusi erau pescari sus pe el.

Podul Vechi de la Izbiceni

   Am trecut barajul si am luat-o pe malul oltenesc la deal, pe drumul de pe pereu. Am ajuns la locul stabilit, pe la pranz. In drum ne-am uitat pe maluri sa vedem daca e ceva miscare, oameni, fiindca totusi pe Olt e inca prohibitie. Iar noi voiam sa intindem tot arsenalul, frustrati de faptul ca la Dunare nu am avut parte de locuri largi. Erau pe ambele maluri, atat platicari bastinasi, cat si de astia ca noi dupa somn, cu baterii de bete deja lansate. Nu erau chiar ca la nunta, dar... se putea pescui fara frica. Oricum pentru cateva zile pana se da drumul la pescuit, nu cred ca se mai deranjaza careva sa controleze, mai ales ca in vizor sunt altii care chiar braconeaza la greu (electricienii si altii).
   Stiind ca ziua nu poti da cu nimic de raul guvizilor, nu am lansat bete mari, ci am incercat platica la pluta si la culisant, cu mamaliga, ramite, pufarine, etc. Aici se cuvine o mentiune : mamaliga e facuta de catre dl. Puiu de la Valcea, mare mester si e cea mai buna mamaliga vazuta de mine, pentru pescuit. Reteta e tinuta la top secret si decat sa ne invete, mai bine ne-o face chiar el. Sta in carlig si framantata si cubulet mic, fara alt adaos. Si prinde de rupe !

Jean cu linul

   Platica dadea destul de bine, dar cam mica. A mai dat carasul mai marisor (Didi a luat unul cam la kil) si chiar un lin frumos cu ochisori rosii, luat de Jean la pluta si eliberat rapid. De altfel aici au prins peste doar doi, Jean si Briceag, ailalti mai mult am chibitat cu gandul ascuns ca lasa ca vine ea noaptea si dam in freza cu artileria grea. Nivelul apei era scazut rau, 1,5 - 2 m, astfel ca adancimea era de 3 m si se putea da la pluta.

Didi cu primul somotei

   Neavand ce face, Didi a lansat primul betele de somn pe la 16,00 pe zi, cu coropisnite. Si neasteptat, a tras somnul. Asta a fost marisor, dupa care a inceput sa traga de ala mai mic la 35 - 40 cm. Am bagat toti bete de somn si a luat fiecare destul de multi, dar tot asa, mici - in total aproximativ 30 de bucati. In top a fost coropisnita, apoi buchetul de rame si atat ca altceva nu aveam. Si tot aproximativ 30 de bete. O problema s-a ivit cand a trebuit sa bagam pestele in juvelnice - pereul se facuse extrem de alunecos din cauza ploii, a trebuit legata franghie de sus pentru coborare la apa. Daca dadea ceva mare cum ajungeam cu minciocul ?

Vine furtuna

   Noaptea a mai plouat slab in averse scurte si somoteiul a facut o pauza prelungita, astfel ca ne-am culcat. Mai putin Briceag, care a stat de veghe cam degeaba, mai motaind, mai treaz. Dimineata erau totusi in bete la toti, cativa somotei. La mine erau doi.

La platica

   A dat soarele, guvizii au curatat carligele de momeli si cine a vrut a continuat sa platicareasca. A dat iar destul de bine platica si carasul. Pe la 11,00 am inceput sa strangem bagajele, am mancat si am plecat.

Nu-i chiar asa de mic !

   Una peste alta, a fost o distractie tare, mai ales dupa atata iarna si prohibitie si ploi. Mai mergem acolo !

  

  

Pescuit la Dunare - 2010, insula Seaca

Barcuta lui Leo

   Vineri 21 mai, la ora 1,00 am plecat spre Dunare. Cu masina plina ochi de bete, corturi, bagaje si momeli. Patru oameni - Didi - pilot, Dan Doana, vecinul Briceag si eu, urmand ca la Turnu Magurele sa ni-se alature Jean - fratele lui Didi si Leo - cel care are barca, impreuna cu fiul sau. Astfel ca la final aveam fara exagerare 2 mc de bagaje si bete cat sa deschizi un magazin.

Leo (in spate e motorul)

   Dimineata in Magurele, la ora 8 eram la politia de frontiera pentru viza de PG. A mers foarte rapid, cat am fumat o tigara si ni le-a adus stampilate. Nota 10 pentru amabilitate si solicitudine autoritatilor de acolo ! Nu se ia taxa de PG - e gratis. Apoi am transbordat bagajele in duba lui Jean, cu care am plecat spre Dunare. In drum l-am luat pe Leo de acasa (sau mai bine zis el ne-a luat pe noi), care a venit cu alta masina cu "barcuta" lui de 15 persoane si motor de 40 cp, pusa pe peridoc. Si cu gasca lui.

Jean - macho

Didi, frate-sau

   Am trecut prin localitatile : Poiana, Traian si Seaca si de aici la dreapta pe un drum inaltat, vreo cativa km spre apa, in ultima faza pe iarba printre copaci pana la mal. Aici am dat SMS-uri la familie sa nu ne sune mereu ca intra roamingul de la bulgari. Peridocul legat cu franghie a fost lasat la apa cu barca pe el si cand barca a ajuns pe apa, acesta a fost scos separat, tractat cu masina. Simplu nu ? Altfel nici noi nici ceilalti flacai din echipa lui Leo nu o puteam manevra. Pe zona asta daca iarba e uda, greu sa mai misti masina, in plus la revarsari zona e inundabila.

Doua din corturi pe plaja

   Pana pe insula s-au facut doua drumuri cu oameni si bagaje. Insulei i-se zice Seaca, dupa localitatea din dreptul ei (Ciorani ). Se zice ca sunt si mistreti pe acolo, dar eu nu am vazut. Sunt cai salbaticiti.

Calul venit la foc

   Desi Dunarea era umflata si curentul foarte puternic, barca mergea perfect cu motorul ala.

Aici curge mai repede

   Ajunsi pe insula, am instalat tabara pe o plaja de nisip cu un metru mai inalta decat apa - trei corturi si am inceput sa punem betele. In stanga era un anafor bun de somn, in dreapta curgea Dunarea cu viteza, dar la mal era mai domoala din cauza ca trecuse peste tufisuri (va dati seama cam ce agatatori erau). Sa nu uit, vremea buna a tinut pana am ajuns pe insula, dupa aia au fost tot timpul ploi  intermitente, dar aerul era caldut. Tot in stanga, malul se inalta brusc vreo 2 m si facea o curba spre apa, creand un loc foarte bun pentru somn, dar viitura rupea din mal bucati de cate un metru, chiar si cu copaci cu tot. Halal timp sa mergem la Dunare ne-am mai gasit ! Din cate bete pusesem la inceput, am ajuns sa dam cu unul - doua de fiecare si am imbogatit fluviul cu un qintal de plumbi si o traista de carlige, plus doua kile de rame si coropisnite. Pana la urma, dupa tatonari, am vazut ca singurul peste care manca era scobarul. s-au luat o multime de astia frumusei, la viermusi si rama rosie, ajutati si de o nada specifica facuta de Didi intr-o troaca si data langa mal.

   Asa ca am avut timp suficient sa facem focul (pe insula e padure), sa mancam si sa stam la cafele. Din echipa cu care a venit Leonard - Leo, au mai venit cu noi la pescuit inca doi flacai, Luci si Marius. Astia, oameni seriosi s-au apucat de pescuit de adevaratelea, cu intentia (culmea ! ) sa vina cu peste in traista. Dar cand e sa nu fie...

Luci de la Magurele

   Noaptea au dat doi somotei la Marius, care dadea la rapa care se tot rupea, la noi a dat somnul ala dulce in corturi. Singurul care a stat croit pe el toata noaptea, a fost Luci, dar nu a avut bafta. A doua zi a dat scobarul si a umplut Didi o traista. Pe la pranz, Leo si ai lui au plecat, urmand sa vina a doua zi cu barca sa ne ia. Au venit insa la miezul noptii, alarmati de cresterea Dunarii sa vada daca nu se inunda lunca unde lasasem masina si daca si noi mai suntem deasupra apei. Eram, asa ca au plecat linistiti. Pe la 15,00 a venit o ploaie mare si apa a inceput sa creasca foarte repede, vizibil. Am fost nevoiti sa desfacem corturile si sa le mutam mai sus cu bagaje cu tot prin ploaia aia cu nisipul lipit de toate alea si foarte rapid - o fericire ! Da` nu ne-am lasat si am mutat si focul. Mai ales ca era un cal salbatic ce venise special sa se incalzeasca (fara gluma) si daca nu era foc, era pericol sa darame totul pe acolo. Cand am terminat, gata si ploaia.

Tabara a doua din padure

Briceag cu somnul

   Nici nu se inserase cand a aparut si la noi somoteiul, Briceag luand doi rapid, la...corobeti sau ce drac or fi, larve de carabus.Apoi toata noaptea cat am mai stat, ioc, nimic.

Ce fericit e !

   A doua zi am facut bagajul devreme si l-am asteptat pe Leo, care avenit cu o barca mai mica, deoarece cu aia mare nu mai era posibila lansarea la apa. Dunarea crescuse cu peste un metru. Din patru drumuri am fost repatriati. Noroc de iarba uscata, ca am iesit cu masinile destul de usor, nefiind nevoie sa impingem la ele.

Cateva din bagaje

   In cateva minute eram la Leo acasa si lundu-ne ramas bun de la toti, am plecat spre casa lui Jean unde lasasem masina noastra. Am lasat acolo pestele de Dunare, ne am imbarcat in ambele masini si am plecat spre Izbiceni sa trecem la Olt, spre Rusanesti.

   Fine primo tempo. Va urma...