Pescuit la Dunare - 2010, insula Seaca

Barcuta lui Leo

   Vineri 21 mai, la ora 1,00 am plecat spre Dunare. Cu masina plina ochi de bete, corturi, bagaje si momeli. Patru oameni - Didi - pilot, Dan Doana, vecinul Briceag si eu, urmand ca la Turnu Magurele sa ni-se alature Jean - fratele lui Didi si Leo - cel care are barca, impreuna cu fiul sau. Astfel ca la final aveam fara exagerare 2 mc de bagaje si bete cat sa deschizi un magazin.

Leo (in spate e motorul)

   Dimineata in Magurele, la ora 8 eram la politia de frontiera pentru viza de PG. A mers foarte rapid, cat am fumat o tigara si ni le-a adus stampilate. Nota 10 pentru amabilitate si solicitudine autoritatilor de acolo ! Nu se ia taxa de PG - e gratis. Apoi am transbordat bagajele in duba lui Jean, cu care am plecat spre Dunare. In drum l-am luat pe Leo de acasa (sau mai bine zis el ne-a luat pe noi), care a venit cu alta masina cu "barcuta" lui de 15 persoane si motor de 40 cp, pusa pe peridoc. Si cu gasca lui.

Jean - macho

Didi, frate-sau

   Am trecut prin localitatile : Poiana, Traian si Seaca si de aici la dreapta pe un drum inaltat, vreo cativa km spre apa, in ultima faza pe iarba printre copaci pana la mal. Aici am dat SMS-uri la familie sa nu ne sune mereu ca intra roamingul de la bulgari. Peridocul legat cu franghie a fost lasat la apa cu barca pe el si cand barca a ajuns pe apa, acesta a fost scos separat, tractat cu masina. Simplu nu ? Altfel nici noi nici ceilalti flacai din echipa lui Leo nu o puteam manevra. Pe zona asta daca iarba e uda, greu sa mai misti masina, in plus la revarsari zona e inundabila.

Doua din corturi pe plaja

   Pana pe insula s-au facut doua drumuri cu oameni si bagaje. Insulei i-se zice Seaca, dupa localitatea din dreptul ei (Ciorani ). Se zice ca sunt si mistreti pe acolo, dar eu nu am vazut. Sunt cai salbaticiti.

Calul venit la foc

   Desi Dunarea era umflata si curentul foarte puternic, barca mergea perfect cu motorul ala.

Aici curge mai repede

   Ajunsi pe insula, am instalat tabara pe o plaja de nisip cu un metru mai inalta decat apa - trei corturi si am inceput sa punem betele. In stanga era un anafor bun de somn, in dreapta curgea Dunarea cu viteza, dar la mal era mai domoala din cauza ca trecuse peste tufisuri (va dati seama cam ce agatatori erau). Sa nu uit, vremea buna a tinut pana am ajuns pe insula, dupa aia au fost tot timpul ploi  intermitente, dar aerul era caldut. Tot in stanga, malul se inalta brusc vreo 2 m si facea o curba spre apa, creand un loc foarte bun pentru somn, dar viitura rupea din mal bucati de cate un metru, chiar si cu copaci cu tot. Halal timp sa mergem la Dunare ne-am mai gasit ! Din cate bete pusesem la inceput, am ajuns sa dam cu unul - doua de fiecare si am imbogatit fluviul cu un qintal de plumbi si o traista de carlige, plus doua kile de rame si coropisnite. Pana la urma, dupa tatonari, am vazut ca singurul peste care manca era scobarul. s-au luat o multime de astia frumusei, la viermusi si rama rosie, ajutati si de o nada specifica facuta de Didi intr-o troaca si data langa mal.

   Asa ca am avut timp suficient sa facem focul (pe insula e padure), sa mancam si sa stam la cafele. Din echipa cu care a venit Leonard - Leo, au mai venit cu noi la pescuit inca doi flacai, Luci si Marius. Astia, oameni seriosi s-au apucat de pescuit de adevaratelea, cu intentia (culmea ! ) sa vina cu peste in traista. Dar cand e sa nu fie...

Luci de la Magurele

   Noaptea au dat doi somotei la Marius, care dadea la rapa care se tot rupea, la noi a dat somnul ala dulce in corturi. Singurul care a stat croit pe el toata noaptea, a fost Luci, dar nu a avut bafta. A doua zi a dat scobarul si a umplut Didi o traista. Pe la pranz, Leo si ai lui au plecat, urmand sa vina a doua zi cu barca sa ne ia. Au venit insa la miezul noptii, alarmati de cresterea Dunarii sa vada daca nu se inunda lunca unde lasasem masina si daca si noi mai suntem deasupra apei. Eram, asa ca au plecat linistiti. Pe la 15,00 a venit o ploaie mare si apa a inceput sa creasca foarte repede, vizibil. Am fost nevoiti sa desfacem corturile si sa le mutam mai sus cu bagaje cu tot prin ploaia aia cu nisipul lipit de toate alea si foarte rapid - o fericire ! Da` nu ne-am lasat si am mutat si focul. Mai ales ca era un cal salbatic ce venise special sa se incalzeasca (fara gluma) si daca nu era foc, era pericol sa darame totul pe acolo. Cand am terminat, gata si ploaia.

Tabara a doua din padure

Briceag cu somnul

   Nici nu se inserase cand a aparut si la noi somoteiul, Briceag luand doi rapid, la...corobeti sau ce drac or fi, larve de carabus.Apoi toata noaptea cat am mai stat, ioc, nimic.

Ce fericit e !

   A doua zi am facut bagajul devreme si l-am asteptat pe Leo, care avenit cu o barca mai mica, deoarece cu aia mare nu mai era posibila lansarea la apa. Dunarea crescuse cu peste un metru. Din patru drumuri am fost repatriati. Noroc de iarba uscata, ca am iesit cu masinile destul de usor, nefiind nevoie sa impingem la ele.

Cateva din bagaje

   In cateva minute eram la Leo acasa si lundu-ne ramas bun de la toti, am plecat spre casa lui Jean unde lasasem masina noastra. Am lasat acolo pestele de Dunare, ne am imbarcat in ambele masini si am plecat spre Izbiceni sa trecem la Olt, spre Rusanesti.

   Fine primo tempo. Va urma...