Stiuca de toamna la Corbu - Brezoi

Drumul Vechi - Corbu

Asta inseamna de buna seama, toata zona Corbu - Balta Proieni - Drumul Vechi. Am plecat sambata dupamiaza, cu gand sa mai incerc o noapte somoteiul pe la Drumu` Vechi, desi nu prea credeam ca voi face treaba la asta, locul fiind destul de colmatat, iar in singurul loc unde e albia si are ceva adancime, noaptea curge apa foarte rau si aduce tot felul de ragalii si ierburi. Locul e propice mai mult pentru caras si alti pasnici si ... bineinteles stiuca.

Pe asfalt

De fapt, m-am invatat asa, sa trec noaptea pe balta si daca merg la o pescuiala serioasa, musai sa dorm langa apa ! Daca voiam somotei, as fi mers la Turnu, la locurile cu adevarat bune de asa ceva. In drum am cules ceva lipitori negre si avand si ceva rame, nu am mai prins pestisori vii, sacrificand timpul necesar acestei operatiuni, in favoarea hoinaritului dupa stiuca.

Atelier pescaresc

Si bine am facut, am prins intr-un loc bun, doua stiucute ( cam mici...) si una mai la kil, a treia, am vrut s-o tarasc pe mal in forta si dusa a fost ! Nu-i nimic, in locul ei, am luat un avat la 1 kil, imediat dupa incidentul cu stiucuta. Asta a fost o eroare tehnica a avatului, care a lovit intr-o rotativa MEPPS, nr. 2 alba, pe apa statica, deci exact contrariul a ce ar fi trebuit... ma rog, asta a fost bafta lui. Si s-a facut noapte.

Luna plina

Cald ca si vara, luna plina, lumina ca ziua, dar... a inceput sa curga Oltul, cum era de prevazut, cu craci, ierburi si tot tacamul de peturi si alte dracii, de am fost nevoit sa scot betele din apa si pana la urma sa le si strang, ca se facuse ora 24,00 si nu se mai potolea. Oricum, asta nu era loc de somotei si m-am consolat cu gandul ca dimineata, la 6,00, pe intuneric ma voi trezi si voi avea prioritate la locurile de blinkereala. Ma vor astepta cohorte de stiucute si nu voi mai sti pe unde sa le pun !

Lacul Brezoi

Si mi-am facut eu planul, la o tigara, sa ma duc dimineata pe malul celalalt al lacului Brezoi, acolo unde e stuf si bradis pe ici pe colo, adica stiuci. Bun, asa am facut, dimineata, cu parbrizul aburit, am fugit rapid acolo si intradevar am avut dreptate, locul era plin de stiuci care umblau pe apa ca niste torpile si atacau maruntisul. Treaba nasoala a fost ca nu puteam nicicum sa joc vreo naluca pe acolo pe unde erau banditele, cum aruncam, se si infigeau (nalucile) in plaurii de sub apa, invizibili si reveneau cu cozi de bradis. Am incercat cu de toate, nimic nu a mers si ca sa nu pierd timpul degeaba, am revenit la Drumu` Vechi, in acelasi loc unde prinsesem stiucutele seara si am mai prins una mai mica decat cele doua din ziua trecuta. Pe asta am si pozat-o, ca era lumina mai buna.

Mica, da` buna...

Ei, hai sa merg si la balta Proieni, adica in dreptul ei, sa incerc si acolo stiuca, zona fiind plina de asa ceva si locurile bune. Era deja 9,00 si duminca. Locurile erau intesate de oameni si toti nu aveau in gand decat : STIUCA ! Bete cu plute si pestisori vii, fiecare cu tot felul de bate de 4 m si 5 kile, cu cate o tinichea legata de fir anapoda... Doamnee ! Ca in desenele animate, ca in goana dupa aur...Ce sa va mai spun, nu am vazut (afara de mine desigur...), pe nimeni echipat cu ceva prinzator si desigur ca dupa o ora, nimeni nu prinsese nimic, nici macar la viu - dupa ce o speriasera ingrozitor cu fiarele de cred ca biata stiuca a crezut ca va fi lapidata urgent si a fugit unde a vazut cu ochii ei aia mari, mai repede.

Asteptand sa plece novicii

Nici eu nu am putut sa dau pe nicaieri in liniste dupa ea, asa ca am baut o cafeluta din dotare, am asteptat sa creasca dezolarea in randul novicilor si apoi am schimbat batul de spin, cu killer-ul cel mic, chinezaria cu cele mai multe trofee la activ si am plecat prin locurile stiucarilor, care acum, erau libere, oamenilor venindu-le mintea acasa si pescuind maruntisuri pe balta. De data asta insa, cel vizat era avatul, hai sa nu fiu prea formal, de fapt avatei mai mari de o palma, ce dau in rotativa alba Aglia 00 si se prind 2 -3 tigai. Ocazional, mai da si cate unul mai marisor. Am eu asa, o deosebita placere sa mananc de astia, bine sarati, prajiti bine si cu mujdei si mamaliga... asa taraneste...las si pestele mare pentru astia ! Am prins mai greu ca altadata, dar am prins, cam 1,5 kile, cat de prajeala si toropit de caldura nefireasca de peste 30 grade la inceput de octombrie, am plecat spre casa.

Hai, acasa mosule !

A fost un weekend foarte reusit, insa de acum incolo, am sa incerc locuri mai ascunse si eventual am sa ma obisnuiesc (cu greu) sa dorm sambata acasa !