NOU ! Incearca acum o cautare pescareasca: ORICE DIN PESCUIT

căutare personalizată

30 martie 2014

A urcat salaul la Izbiceni

 
Primul salau pe 2014
  Anul asta, s-a incheiat devreme pescuitul. Azi cred ca e ultima zi de pescuit, pana pe 30 mai, cand se incheie prohibitia. De aceea si avand si ceva informatii ca ar fi urcat din Dunare, salaul, mreana si platica mare, ne-am vorbit, eu si doi prieteni, Catalin si Nelu Alimanescu (mare maestru pescar - cum, nu ati auzit de el ?? Ma mir...), sa mergem la Izbiceni si chiar mai jos, la Moldoveni, acolo unde Oltul se desparte in doi craci cu apa repede.

 

Izbiceni - baraj
   In principal vizam salaul, la shaduri dar si la viu daca prindeam ceva maruntis pe acolo. Totusi, ne-am pregatit si pentru mreana, pentru mrenele alea mari de 3 - 6 kile, care, cand urca pe Olt, sunt atractia No. 1.
   Am plecat de seara, sa putem incerca intai mreana, noaptea, la Moldoveni. Am ajuns in zona pe la miezul noptii si am orbecait prin niste coclauri, prin intuneric, pana ce, cu ajutorul Google maps, am iesit pe malul Oltului, exact la locul unde voiam. Aici, apa era foarte mica si repede, pe un pat de pietris. Am fost intampinati rapid de reprezentantii companiei locale de electricitate (o Dacie cu o caruta la remorca), deoarece pe apa, aveau loc manevre tactice cu 4 sau 5 ambarcatiuni dotate cu faruri puternice si alte ustensile, ce se deplasau rapid in sus si in jos, luminand fundul apei si incercand eroic, sa starpeasca orice tentativa de invazie a pestelui, catre barajul de la Izbiceni. Cu mici exceptii, chiar reuseau ! A venit si un paznic de la balastiera din apropiere, care, privindu-ne cu mila, asa pe niste tampitei, ne-a zis ca nu-i acolo loc de pescuit... Totusi, am asezat patru bete pentru mreana si am asteptat vreo ora - doua, dupa care, timp de 50 minute ne-am culcat.
 
 
Primul
    Cand s-a luminat, am iesit din masina, am strans betele si hai la baraj, ca macar salaul o fi pe acolo. Cat despre mrene si platici, nici vorba, alea sunt povesti, legende ramase in folclor, din timpurile cand inca nu descoperise Faraday, ce si cum e cu electricitatea. Ma rog, toate astea se petreceau la 2 km de baraj, unde Politia de frontiera, patruleaza zi si noapte, impotriva braconierilor (adica aia care nu si-au pus stampila pe chitanta, sau vai !! nu au timbrul de 2 lei !!).
 
 
Al doilea
    La baraj, fiind dimineata, stiam ca nu vom prinde nimic pana dupamiaza, dar am prins niste obleti, "niste", insemnand vreo 40 - 50, si am pus cate doua bete de om, la viu, la salau (trebuie sa recunoastem, in cel mai bun loc !). Am mai cochetat si cu plasticele cand si cand. Unii care statusera de seara trecuta si toata noaptea, in barci, pe apa, dand la plastice, aveau cate 3 - 5 salai, dintre care unul era de cel putin 5 kile... frumos, dar si sa stai in barca toata noaptea, pe frig si vant, e criminal.
 
Catalin
   In fine, dupamiaza a inceput sa creasca apa, si am prins si noi, doi salai, nu prea grozavi, la interval de o ora, unul de celalalt. Ambii, la viu, deoarece incepuse vantul ditr-o parte, dinspre sud si era aproape imposibil sa dai de sus cu plastice si sa ai control asupra lor. Venisera si alti pescari, digul era plin, dar de data asta, in afara de noi, doar un flacau din capatul celalalt, a mai prins vre 3 bucati mai mici, in rest pauza, pana cand s-a intunecat. Cei din barci, cat am mai stat noi, nu au prins nimic.
 
 
Alimanescu in actiune
   Si am plecat acasa, multumiti ca macar am avut la ce sa facem o poza - doua si ne miroase mana a peste. Asta e, nu puteam rata salaul de primavara.
   De maine, tot salaul ce va mai urca acolo timp de o luna, pentru reproducere, va fi strict monitorizat de echipajele electricienilor, sub supravegherea onor Politiei de frontiera, care-i va feri de ochii curiosi ai fraierilor cu permis.

02 martie 2014

Izbiceni - prima iesire pe 2014


  Avand in vedere ca nu se mai poate pescui decat in aceasta luna, in aprilie fiind deja prohibitie, am zis ca poate dau de salau la Izbiceni. Vorbesc de salaii aia mari de 3 - 5 kile si chiar mai mari, care, daca Dunarea creste cat de cat, urca spre a-si cauta locuri de depunere, pana sub barajul de la Izbiceni.

 
   Asadar, m-am uitat pe cotele Dunarii si am vazut ca e in crestere, vreme frumoasa si calduta (doar pe net era asa !!! ), hai sa incepem si noi sa mai dam cu jigurile in apa. Aveam si ceva informatii de la Valcea, cum ca apa e crescuta la Izbiceni si punand cap la cap ce mai gasisem pe net, am considerat ca merita facut un drum pana acolo.
   Si cum se intampla in viata, ca socoteala de acasa, nu-i tot aia din targ, intai de toate, vremea a fost cainoasa : frig, negura, burnita si noaptea ceata. Au dat-o cu nuca-n perete, atat netul, cat si posturile TV, nu a fost nici partial soare - ca unii, nici ploaie seara, ca altii. Si nici cald. Apa era cu desavarsire scazuta, vezi poza de jos:

 
   Am vorbit cu un localnic si mi-a zis ca zilele trecute, apa era mai mare cu doi metri !! Ce mai, am nimerit si noi la spartul targului !  De la Ionesti - Valcea, in drum, cumparasem de la un pescar, patru carasei, din care am taiat bucatele si am pus cateva bete in vederea vreunei capturi de mihalt, care, in mod sigur este inca pe acolo, dar care din pacate, trage foarte ciudat, la ce ora vrea el, de multe ori, abia spre dimineata. Noi nu am stat prea mult, pe la 21,00, am plecat spre casa, mai ales ca ne asteptam sa o dea in ploaie, cum zicea Busu... ploaie pe dracu, era o burnita fina ca o ceata, in jumate de tara, asa a fost tot drumul de intoarcere.

 
   La plastice nu a dat nimic, nici macar asa ca o parere de atac, absolut nimc ! Nu mai spun ca intre 16,00 si 19,00, nu am stat nici sa fumez o tigara, am lansat gen kamikaze, de ma durea si spatele si mana. Nu cred ca era acolo nici urma de salau. Mihaltul nu a venit in scurtul timp de noapte cat am stat. Adica, mai pe romaneste, am dat ca in ligheanul cu apa ! Am si scos, cateva cabluri si sarme aruncate acolo de isteti...

   La 16,30, a venit si Politia in control si a cerut mai putin permisul (abia de s-a uitat la plasticul ala), cat chitanta cu stampila ANPA ! De timbrul ala de 2 lei, a zis ca n-are treaba, doar chitanta stampilata l-a interesat deosebit !

 
   Pe la 21,00 satui de stat degeaba in frigul amplificat de burnita, am dat drumul la motor si p`aci ti-e drumul ! 
  Poate ca pana la prohibitie mai apuc sa fac un drum dupa salaii aia mari si poate ca o sa am (sau poate nu) si bafta sa-i gasesc acolo.