Anul trecut n-am scris nimic

 

Acelasi eu

   Da, mai traiesc, mersi de intrebare ! Un an intreg nu am mai vrut sa scriu nimic, de fapt ma gandeam ca nici nu o voi mai face, de aici incolo, dar... deh, am avut un an "mai altfel" si drept sa va spun, nu prea imi ardea de scris. Acum, cand ma uit pe aici, imi pare rau, blogul arata ca o casa in care nu mai locuieste nimeni, dar.. dar, vad ca prietenii inca vin si bat la usa !
 
   Asa ca, hai sa depanam cateva amintiri din 2015.
   A fost un an plin de evenimente, atat in viata privata, cat si in activitatea mea pescareasca. Nu am excelat la capitolul "capturi- trofee", dar am pescuit des si pentru placere / relaxare / distractie.
   Tot in anul asta, 2015, inca din ianuarie, s-a restructurat echipa de pescuit si de raiduri pe coclauri, astfel ca, acum am ca si partenera de iesiri, pe Ina. Bineinteles ca si varu` Cristi si Razvan, au ramas in echipa, dar copilotul in excursii si nebunii pescaresti, e Ina. Sa facem prezentarile, asadar, colega :

 

Ea este Ina

   Inca din iarna, am inceput cu drumurile la Izbiceni, dupa mihalt pe de-o parte si dupa salau, la softuri, pe cealalta parte. Nu am avut nici macar o ciupitura la mihalt. Iar salaul s-a incapatanat sa stea in Dunare si a stat si a stat... pana a inceput prohibitia, ufff !

 

La Izbiceni, degeaba

 
 

   Tot in iarna, am cautat si pastravul, pe lacul Bradisor. De data asta insa, am avut noroc si am si venit acasa cu cativa !
 
 

La coada lacului Bradisor, la rotativa

 
   Apoi, cand inca era prohibitie pe apele de ses, dupa 1 mai, am inceput cu pastraveala in forta, la Bradisor. Locul meu favorit, era si este, Plescioara, acolo unde un paraias se varsa in lac. Aici am prins cate 5-10 pastravi, la fiecare iesire ! Mergeam destul de des si transformam aceste pescuieli, in jumate picnic si distractie la aer curat, jumate pasiune pescareasca. Frumos zau !

Plescioara. Va place locul ?

Pana si Nicolas e pescar !

Pastravi si picnic la Bradisor, pe ploaie

 

 Dupa ce s-a deschis si sezonul pe ses, am mai incercat si somnul pe unde stiam ca sunt sanse de capturi zdravene si avatul pe pila aia de la Zavideni... Ei bine, nu a vrut nici unul nici altul. De altfel somnul sau somoteii, nu au vrut deloc- deloc, tot anul ! Tot anul am prins somoteii, pe care ii prindeam intr-o singura zi, anii trecuti... va dati seama ce-a mai vrut !

 

Bun loc, dar nu-i avatul pe zona

 
 

Dupa somotei cu Sebi, la Rm. Valcea

   Am fost cu Ina si la Rusanesti, o zi jumate. Am luat si acolo vreo doua sau trei kile de strapazani, prinsi cu mici bibanei. Astia i-am prins la viermusi, cu undita de obleti, de fapt i-a prins Ina si a tot prins, de nu mai aveam ce face cu ei si nu mai vroia nici sa se culce, pescuia maruntis la 3 noaptea, Doaaamne, o apucase... ha, ha, ha !

 

La Rusanesti. Am colega harnica, nu ?

   Asa ca, am renuntat sa mai vanez trofee si am trecut la pescuitul ala duulcee, unde abia iti vine sa schimbi momelile, mai stai trantit si te uiti la bete cu un ochi, mai gusti ceva, eh, mai vorbesti cu colega... si mai tot timpul inceputului de vara, am pescuit la Turnu, in peisajul ala frumos. Si am cam prins, ce-au uitat altii !

 

La Proieni, in plimbare

 
   Apoi, mai spre sfarsitul verii, am inceput sa cautam mreana si scobarul, la deal, pe la Turnu` Spart, la Boita- Sibiu, ma rog, prin zona aia si chiar (fiindca o perioada buna, mustangul meu Tico a fost grav bolnav), am mers de mai multe ori cu trenul. Pot spune ca alea cu CFR-ul, au fost cele mai frumoase si mai reusite iesiri de anul trecut.

Asteptam trenul, cu Ina si Nic

   Mai pe desupra, am si prins. Si cel mai important, mrenele au fost pregatite de Ina, intr-un mod care le-a facut irezistibile (shofilate si marinate usor in lamaie), dar, daaar, sa spunem cinstit ca eu i-am dat sugestia asta... Sic ! Si scobarii, daca sunt lasati mai mult in zeama de lamaie, isi schimba gustul ala de namol.

 

Ei fire-ar, chiar nu vrea !

 
   Pe toamna, am gasit si un loc, unde culmea ! nu am pescuit niciodata, stiind ca nu vrea nimic, dar anii au trecut si locul e splendid pentru cleni si avati mai mici. Pacat ca deja se facuse frig si clenii au cam disparut de la ape mici. La vara insa...

 

Ne odihnim putin

 
   Cand toamna a inaintat in varsta, ne-am dus mai mult la vale, la Zavideni, dupa salaiasi, la codita si bucatica. Si aici am facut destula treaba, multumitor pentru niste consumatori de peste prins cu undita, cate 7- 8- 10 fate, destul pentru vreo doua tigaite, asa de pofta.
 
 

Salata pentru peste... buunaa

   Si cam asa am mers, pana ce a venit iarna. Nu mai trageau decat moace de somotei mici, asa ca, nu ne-am mai dus la pescuit, avand si multa treaba cu serviciul si alte alea pe cap.

 

Soare cu dinti in noiembrie

   Acum stam cuminti acasa, in curand vom repara si ordona tot arsenalul, ascultand viscolul (sau ploaia cu zloata), de afara si gandindu-ne la pastraviorii care ne asteapta la primavara, dupa Paste, ca pana atunci, oricum nu merge mai nimic.

 

Lotrul iarna

   Iar aici, pe blog, voi mai depana din ce am scris mai sus, una cate una, iesirile mai importante din 2015, dar asa, mai detaliate, mai picante, cu pozisoare... poate ne mai inveselim, cel putin noi, eu si cu Ina, precis o sa ne aducem aminte razand, de unele shotii si de mici lucruri hazoase...


   Astea fiind zise, dragii mei prieteni, va las cu bine si va multumesc, pentru rabdarea cu care ati tot vizitat o pagina care parea parasita. Ne vedem !

Ploaie si obleti, la Bradisor

Turnurile de la Bradisor

   Desi planificasem o incursiune mai sus de lacul Vidra, dupa pastrav indigen, pe niste laculete ascunse in munti, datorita ploilor torentiale din zona, n-am avut curaj sa ne bagam cu masina pe acolo si am amanat asta, asa ca, hai la Bradisor, ca si acolo e bine, mai da cate un pastrav curcubeu, e asfalt... etc. Am plecat : eu, Catalin, Didi si Nelu Alimanescu ( si tot astia ne-am intors si acasa).

Bradisor - vedere spre baraj

   Stiam ca din 1 mai, se deschide sezonul pe ape de munte. Asa e in fiecare an, si scrie si la Ordin, ca de la aceasta data, e permis la pastravi. Buuun, numai ca anul asta, ca sa ne amintim si sa tinem minte unde traim, in ce tara, s-a facut o mica precizare, ca, de la 1 mai, e permis pescuitul la salmonide, insa, fara a aduce atingere art. 1, care spune ca e interzis pescuitul, pana la 1 iunie si deci, nu e permis... e, dar nu e... sau daca e, atunci unde mama dracu` se aplica un articol si unde se aplica altul ? Tipic romaneste, un rahat de ordin pe minister, se transforma intr-o problema nationala, se incalceste si baga oamenii in ceata, se poate lasa cu scandal si amenzi. Paznicii de pe la Romsilva, care au vazut absurdul situatiei, nu te iau cu parul, dar te cam gonesc de la pescuit, vizibil deranjati de faptul ca nu pot sa-ti ia pleasca de 50 lei / zi, pentru prins copacii de pe mal si cativa amarati de obleti (poate si vreun pastravior, doi).

La turnuri, sub pod

   Inca de pe noapte, l-am incercat cu de toate : rame, carabeti, buchet de viermusi, si granule, dar in zadar. Ne -am postat strategic, la turnuri, spre a fi feriti de ploaie, sub podul care leaga turnurile de mal (loc destul de bun, in perioada asta a anului) si am stat acolo pana pe la 8,30. Rezultat = 1 bibanel. Apa era merlie, cam tulburica si am gandit ca asta ar putea fi cauza esecului.

Catalin si Didi

   Dupa asta, am mers la coada lacului, in loc deschis, unde apa era de-a dreptul limpede. Aici, tot asa, nu tragea absolut nimic, nu ataca nici macar la rotative, zero absolut. In schimb, s-a pornit o ploaie deasa, care intr-o jumate de ora, ne-a trecut prin pelerine si impermeabile, ne-a udat total si asa, demoralizati, am zis ca ar fi mai bine sa ne intoarcem la turnuri, ca macar avem un adapost de ploaie. Si bine am facut, fiindca de atunci, a plouat - a stat, incontinuu, 10 minute senin - 20 minute ploaie, pana am plecat acasa.

Bradisor, la coada lacului

   S-au prins obleti marisori, cativa pastraviori mici, buni de aruncat inapoi in apa si vreo trei bibani de-o palma. Si apa in haine. Pe la 17,00 am strans si am plecat acasa.

La plecare

     Rezultat : aer, miscare si cateva poze, dar intentia conteaza, nu ?

A urcat salaul la Izbiceni

 

Primul salau pe 2014

  Anul asta, s-a incheiat devreme pescuitul. Azi cred ca e ultima zi de pescuit, pana pe 30 mai, cand se incheie prohibitia. De aceea si avand si ceva informatii ca ar fi urcat din Dunare, salaul, mreana si platica mare, ne-am vorbit, eu si doi prieteni, Catalin si Nelu Alimanescu (mare maestru pescar - cum, nu ati auzit de el ?? Ma mir...), sa mergem la Izbiceni si chiar mai jos, la Moldoveni, acolo unde Oltul se desparte in doi craci cu apa repede.

 

Izbiceni - baraj

   In principal vizam salaul, la shaduri dar si la viu daca prindeam ceva maruntis pe acolo. Totusi, ne-am pregatit si pentru mreana, pentru mrenele alea mari de 3 - 6 kile, care, cand urca pe Olt, sunt atractia No. 1.
   Am plecat de seara, sa putem incerca intai mreana, noaptea, la Moldoveni. Am ajuns in zona pe la miezul noptii si am orbecait prin niste coclauri, prin intuneric, pana ce, cu ajutorul Google maps, am iesit pe malul Oltului, exact la locul unde voiam. Aici, apa era foarte mica si repede, pe un pat de pietris. Am fost intampinati rapid de reprezentantii companiei locale de electricitate (o Dacie cu o caruta la remorca), deoarece pe apa, aveau loc manevre tactice cu 4 sau 5 ambarcatiuni dotate cu faruri puternice si alte ustensile, ce se deplasau rapid in sus si in jos, luminand fundul apei si incercand eroic, sa starpeasca orice tentativa de invazie a pestelui, catre barajul de la Izbiceni. Cu mici exceptii, chiar reuseau ! A venit si un paznic de la balastiera din apropiere, care, privindu-ne cu mila, asa pe niste tampitei, ne-a zis ca nu-i acolo loc de pescuit... Totusi, am asezat patru bete pentru mreana si am asteptat vreo ora - doua, dupa care, timp de 50 minute ne-am culcat.
 
 

Primul

    Cand s-a luminat, am iesit din masina, am strans betele si hai la baraj, ca macar salaul o fi pe acolo. Cat despre mrene si platici, nici vorba, alea sunt povesti, legende ramase in folclor, din timpurile cand inca nu descoperise Faraday, ce si cum e cu electricitatea. Ma rog, toate astea se petreceau la 2 km de baraj, unde Politia de frontiera, patruleaza zi si noapte, impotriva braconierilor (adica aia care nu si-au pus stampila pe chitanta, sau vai !! nu au timbrul de 2 lei !!).
 
 

Al doilea

    La baraj, fiind dimineata, stiam ca nu vom prinde nimic pana dupamiaza, dar am prins niste obleti, "niste", insemnand vreo 40 - 50, si am pus cate doua bete de om, la viu, la salau (trebuie sa recunoastem, in cel mai bun loc !). Am mai cochetat si cu plasticele cand si cand. Unii care statusera de seara trecuta si toata noaptea, in barci, pe apa, dand la plastice, aveau cate 3 - 5 salai, dintre care unul era de cel putin 5 kile... frumos, dar si sa stai in barca toata noaptea, pe frig si vant, e criminal.
 

Catalin

   In fine, dupamiaza a inceput sa creasca apa, si am prins si noi, doi salai, nu prea grozavi, la interval de o ora, unul de celalalt. Ambii, la viu, deoarece incepuse vantul ditr-o parte, dinspre sud si era aproape imposibil sa dai de sus cu plastice si sa ai control asupra lor. Venisera si alti pescari, digul era plin, dar de data asta, in afara de noi, doar un flacau din capatul celalalt, a mai prins vre 3 bucati mai mici, in rest pauza, pana cand s-a intunecat. Cei din barci, cat am mai stat noi, nu au prins nimic.
 
 

Alimanescu in actiune

   Si am plecat acasa, multumiti ca macar am avut la ce sa facem o poza - doua si ne miroase mana a peste. Asta e, nu puteam rata salaul de primavara.
   De maine, tot salaul ce va mai urca acolo timp de o luna, pentru reproducere, va fi strict monitorizat de echipajele electricienilor, sub supravegherea onor Politiei de frontiera, care-i va feri de ochii curiosi ai fraierilor cu permis.

Izbiceni - prima iesire pe 2014

  Avand in vedere ca nu se mai poate pescui decat in aceasta luna, in aprilie fiind deja prohibitie, am zis ca poate dau de salau la Izbiceni. Vorbesc de salaii aia mari de 3 - 5 kile si chiar mai mari, care, daca Dunarea creste cat de cat, urca spre a-si cauta locuri de depunere, pana sub barajul de la Izbiceni.

 

   Asadar, m-am uitat pe cotele Dunarii si am vazut ca e in crestere, vreme frumoasa si calduta (doar pe net era asa !!! ), hai sa incepem si noi sa mai dam cu jigurile in apa. Aveam si ceva informatii de la Valcea, cum ca apa e crescuta la Izbiceni si punand cap la cap ce mai gasisem pe net, am considerat ca merita facut un drum pana acolo.

   Si cum se intampla in viata, ca socoteala de acasa, nu-i tot aia din targ, intai de toate, vremea a fost cainoasa : frig, negura, burnita si noaptea ceata. Au dat-o cu nuca-n perete, atat netul, cat si posturile TV, nu a fost nici partial soare - ca unii, nici ploaie seara, ca altii. Si nici cald. Apa era cu desavarsire scazuta, vezi poza de jos:

 

   Am vorbit cu un localnic si mi-a zis ca zilele trecute, apa era mai mare cu doi metri !! Ce mai, am nimerit si noi la spartul targului !  De la Ionesti - Valcea, in drum, cumparasem de la un pescar, patru carasei, din care am taiat bucatele si am pus cateva bete in vederea vreunei capturi de mihalt, care, in mod sigur este inca pe acolo, dar care din pacate, trage foarte ciudat, la ce ora vrea el, de multe ori, abia spre dimineata. Noi nu am stat prea mult, pe la 21,00, am plecat spre casa, mai ales ca ne asteptam sa o dea in ploaie, cum zicea Busu... ploaie pe dracu, era o burnita fina ca o ceata, in jumate de tara, asa a fost tot drumul de intoarcere.

 

   La plastice nu a dat nimic, nici macar asa ca o parere de atac, absolut nimc ! Nu mai spun ca intre 16,00 si 19,00, nu am stat nici sa fumez o tigara, am lansat gen kamikaze, de ma durea si spatele si mana. Nu cred ca era acolo nici urma de salau. Mihaltul nu a venit in scurtul timp de noapte cat am stat. Adica, mai pe romaneste, am dat ca in ligheanul cu apa ! Am si scos, cateva cabluri si sarme aruncate acolo de isteti...

   La 16,30, a venit si Politia in control si a cerut mai putin permisul (abia de s-a uitat la plasticul ala), cat chitanta cu stampila ANPA ! De timbrul ala de 2 lei, a zis ca n-are treaba, doar chitanta stampilata l-a interesat deosebit !

 

   Pe la 21,00 satui de stat degeaba in frigul amplificat de burnita, am dat drumul la motor si p`aci ti-e drumul ! 

  Poate ca pana la prohibitie mai apuc sa fac un drum dupa salaii aia mari si poate ca o sa am (sau poate nu) si bafta sa-i gasesc acolo.

La Zetoane si la Izbiceni, in martie

salaul

   Sambata noaptea, pe la 3,30, am plecat cu Catalin si cu Didi, prieteni si colegi de pescuit, dupa un plan foarte sofisticat, spre Islaz - Turnu Magurele, la baltile alea ce odata erau pline de stiuci, la Zetoane. Le casapisera unii cu setcile acum doi ani, dar ramasesera destule pixuri prin balta si dupa gandul nostru, acum se marisera destul.

   Acolo era (si este si acum), pusa o pancarta pe care scrie ca balta este proprietate privata, etc si ne gandeam ca asta i-ar fi speriat pe setcari si stiucile au avut timp sa creasca. Pe de alta parte, baltile astea fiind inundabile, nimeni nu ar face piscicultura acolo si deci tinicheaua cu pricina, ar putea fi pusa la vrajeala de catre vreun smecher... Una peste alta, hai acolo sa ne iesim din pareri. Daca nu, dam seara la Izbiceni, dupa mihalt.

cu Catalin

   Am ajuns la Zetoane, la 8,00 si fiind cu Tico, usor cum este, am avut curajul sa merg pe nisip 1 km, pana la malul baltii. Foarte greu, cu drifturi, dar am ajuns. Aici, frig, vant taios, nu tare, dar foarte rece. Si am stiucarit noi sistematic si cu diverse naluci, pe Zetonu mare si apoi pe ala mic, prin toate ungherele... nimic, nimic, parca nu mai era niciun peste pe baltile astea, pesemne chiar asa era, l-or fi terminat setcarii.

Dune

   Cu jale si cu gandul ca totusi ar fi trebuit sa mai stam pana se face dupamiaza, am plecat spre Izbiceni. Acolo, ne-am asezat sub baraj, sub cupele deversorului. Au mai venit multi cu masinile, s-au uitat lung si au plecat. Apa scazuse de cand venisem noi si continua sa scada. Se vedea deja unul din batardourile de la vale de cuburi. Descurajati de asta, oamenii plecau acasa. Noi am pus sapte bete fara sa le lansam, doar asa de poza, sa nu se ocupe locul si apoi am incercat sa dam nitel dupa salau cu plastice, dar asa mai mult de incercare, nu prea serios. Am pierdut fiecare cate doua si apoi am pus masa, am stat de poze si flecareala, sa treaca timpul si sa lansam si noi dupa mihalt, pe seara.

shad

   Pe malul celalalt, niste localnici scoteau obleti cu parasute si "televizoare" si ne gandeam ca unde-s obleti sunt si salaii sub ei, dar oricum nu mai era loc sa dam si noi acolo. Mai venisera si niste aia cu barca sa puna setcile, le-au si pus intre pila si malul nostru, dar ramasesera gaurile de sub pila, dintii aia, prin care pestele trece mereu de la canalul de fuga, spre deversor. Noi aveam sa pescuim intr-o punga ramasa - slabe sanse ! Mai - mai sa plecam, dar am zis ca nu se stie si ca dupa aia s-ar putea sa ne para rau ca nu am stat, dupa ce am facut atata drum.

Catalin si Didi

   Catalin zice ca de ce sa stea un bat gol, ca a facut rost de un oblete viu si il pune asa sa vada poate ca totusi da ceva in el. A stat obletele ala viu, vreo patru ore, degeaba si pe la 16,00, am taiat bucatele din alti pesti si am lansat toate betele, aproape, la 3 - 4 m de peretele de beton. Sa fie, ca nu stii... eu le-am zis ca mihaltul nu trage decat exclusiv noaptea, iar dinspre partea salaului, nu aveam nicio speranta. Auzisem de la un copil localnic, cum ca ar fi urcat salaul cu vreo trei zile in urma, cand era apa mai crescuta si chiar se luasera cativa mai mici, dar de atunci nu s-a mai prins.

Optimist

   Si cum stateam asa degeaba pe acolo, minune ! Un bat in care aveam bucatica de peste, prinde viata, incet de tot, inca o data si inca... Pe dracu - zic eu, e vreun guvid, ca ala trage asa anemic ! Didi, a luat-o in serios si a stat langa bat, pe urma a tras mai tare si l-a intepat. Un salau de 3 kile ! Imediat ce l-am scos ( bine ca am luat de acasa minciocul mare la mine in ultima clipa !), am observat ca apa, incepuse sa creasca usor. Acum nu stiu, poate ca apa mai repede, a gonit obletii de pe malul opus ( localnicii plecasera) si a adus si salaul la noi, sau poate a fost acolo tot timpul si doar acum pe seara, la 17,30 a inceput sa traga, sau venise de la vale printre setci cand a crescut apa...

e ceva

   Chestia e ca, din momentul ala, am pus mana pe jiguri si plastice in modul cel mai serios si am spinuit constienti ca mai sunt si alti salai pe acolo. Am stat pana la 22,00 si am mai prins doi, si am mai scapat si eu si ceilalti cativa mai mari decat ce prinsesem, nu, nu ca in poveste, fiindca ii adusesem desupra si ii tarasem pe apa vreo 10 m spre mincioc pana sa scape, dar aia e, am dat golul de onoare, ne-am intors acasa cu salai si inca pe 2 martie, destul de devreme pentru asta.

setcarii

   A dat in plastice destul de des, dar nu l-am intepat eu eficient, spinningul nefiind punctul meu forte. Jiguri nu prea grele, si softuri diverse, numai shad-uri, in culori alb - albastru, alb - verde, galben - verde, rosu - portocaliu. Agatatori cat cuprinde, de la setcari si japcii, tot felul de cabluri, sirme si alte alea, pana nu deverseaza sa curete tot, o sa lasam acolo tone de twistere ! Noi am terminat toate noutatile pe care le cumparasem.
   Mihaltul nu s-a aratat deloc.

asa da !

   Fiti fericiti cei care aveti de gand sa va duceti pe acolo, A INCEPUT SALAUL si nu mai pleaca de acolo pana la prohibitie ! Si de acum, or sa dea din ce in ce mai mari ! Si nu uitati ca si mihaltul trebuie sa traga, daca nu in noaptea asta, in cele urmatoare !
     Asadar, pe el !!!

Trei cleni

Clenut de primavara

   Atat am prins azi, trei dolofani la rotativa. 
   Vazand timpul frumos, nu am rabdat sa stau in casa si pe la 9,00 am iesit nitel in oras... cu batul si cutiuta de rotative. Prin Ramnicu Valcea, trece rauletul Olanesti si se varsa in Olt, la marginea orasului, vreo 500 m mai la vale de unde am prins clenutii.


Apa e lata dar  are doua palme adancime

    Am incercat cu Aglia 00 alba si nu ataca deloc, de-am crezut ca nici nu a inceput, ca e prea rece apa. Totusi, intr-un loc bun, stiut din anii trecuti, m-a salutat cu o bufnitura. Apoi a amutit. Atunci i-am dat o Mosca nr. 1, cu puncte negre (ceva asemanator cu Aglia nr. 1, dar mai finuta) si a lovit-o imediat, apoi inca unul si inca unul. Imi pare rau de ea, caci am lasat-o in agatatoare tot azi si nu se mai gasesc pe la noi...

  Ulterior, vazand ca am prins (trofee pentru locul ala), doi batrani care erau pe langa mine cu unditele dupa te miri ce, mi-au pus gand rau si de cum am plecat nitel mai la deal, sa-l las sa-si revina (cleanul), au si invadat locul si nu s-au mai dat dusi pana la pranz, bietii de ei nici macar n-au prins nimic la plutite si viermusi. Eu am mai incercat si alte locuri bune, pe la cascada din poza de mai jos, dar nu a mai vrut nimic. Ajunge si atat, mi-am facut damblaua si in rest am prins soare si aer proaspat.

Frumusel si lacom

      Primavara, urca din Olt si pana la acest... dig sau taluz, o mana de cleni, deoarece apa e mai calda in acest raulet cu adancimea de doua palme. Adica pe astia 500 metri se poate prinde ceva si atat.


Cascada, taluzul, sau ce-o mai fi

    Urca si cleni de 1 kilogram si mai mici, urca si scobar si obleti si... cam atat. In fiecare an, primavara, eu vin pe aici la distractie si antrenament. Si se lasa si cu niste cleni frumusei. Pentru cei care stau pe aproape si pentru cei batrani, pensionari care nu mai pot merge pe coclauri, este o oaza de relaxare tot timpul anului.


De aici la 500 m se varsa in Olt

    O sa-mi ziceti ca e prohibitie, ei bine, aici nu prea mai este, fiindca Olanestiul e rau de munte si peste doua zile se deschide sezonul. Si chiar sa fie, o dau dracului, dupa ce am stat atata acasa si mai ales ca Oltul, pe aici pe la Valcea, va fi tulbure pana aproape de sfarsitul lui iulie, ca in fiecare an.
   Asa ca de 1 mai, ma distrez cu rotativele pe rau. Na !