Anul trecut n-am scris nimic

 

Acelasi eu

   Da, mai traiesc, mersi de intrebare ! Un an intreg nu am mai vrut sa scriu nimic, de fapt ma gandeam ca nici nu o voi mai face, de aici incolo, dar... deh, am avut un an "mai altfel" si drept sa va spun, nu prea imi ardea de scris. Acum, cand ma uit pe aici, imi pare rau, blogul arata ca o casa in care nu mai locuieste nimeni, dar.. dar, vad ca prietenii inca vin si bat la usa !
 
   Asa ca, hai sa depanam cateva amintiri din 2015.
   A fost un an plin de evenimente, atat in viata privata, cat si in activitatea mea pescareasca. Nu am excelat la capitolul "capturi- trofee", dar am pescuit des si pentru placere / relaxare / distractie.
   Tot in anul asta, 2015, inca din ianuarie, s-a restructurat echipa de pescuit si de raiduri pe coclauri, astfel ca, acum am ca si partenera de iesiri, pe Ina. Bineinteles ca si varu` Cristi si Razvan, au ramas in echipa, dar copilotul in excursii si nebunii pescaresti, e Ina. Sa facem prezentarile, asadar, colega :

 

Ea este Ina

   Inca din iarna, am inceput cu drumurile la Izbiceni, dupa mihalt pe de-o parte si dupa salau, la softuri, pe cealalta parte. Nu am avut nici macar o ciupitura la mihalt. Iar salaul s-a incapatanat sa stea in Dunare si a stat si a stat... pana a inceput prohibitia, ufff !

 

La Izbiceni, degeaba

 
 

   Tot in iarna, am cautat si pastravul, pe lacul Bradisor. De data asta insa, am avut noroc si am si venit acasa cu cativa !
 
 

La coada lacului Bradisor, la rotativa

 
   Apoi, cand inca era prohibitie pe apele de ses, dupa 1 mai, am inceput cu pastraveala in forta, la Bradisor. Locul meu favorit, era si este, Plescioara, acolo unde un paraias se varsa in lac. Aici am prins cate 5-10 pastravi, la fiecare iesire ! Mergeam destul de des si transformam aceste pescuieli, in jumate picnic si distractie la aer curat, jumate pasiune pescareasca. Frumos zau !

Plescioara. Va place locul ?

Pana si Nicolas e pescar !

Pastravi si picnic la Bradisor, pe ploaie

 

 Dupa ce s-a deschis si sezonul pe ses, am mai incercat si somnul pe unde stiam ca sunt sanse de capturi zdravene si avatul pe pila aia de la Zavideni... Ei bine, nu a vrut nici unul nici altul. De altfel somnul sau somoteii, nu au vrut deloc- deloc, tot anul ! Tot anul am prins somoteii, pe care ii prindeam intr-o singura zi, anii trecuti... va dati seama ce-a mai vrut !

 

Bun loc, dar nu-i avatul pe zona

 
 

Dupa somotei cu Sebi, la Rm. Valcea

   Am fost cu Ina si la Rusanesti, o zi jumate. Am luat si acolo vreo doua sau trei kile de strapazani, prinsi cu mici bibanei. Astia i-am prins la viermusi, cu undita de obleti, de fapt i-a prins Ina si a tot prins, de nu mai aveam ce face cu ei si nu mai vroia nici sa se culce, pescuia maruntis la 3 noaptea, Doaaamne, o apucase... ha, ha, ha !

 

La Rusanesti. Am colega harnica, nu ?

   Asa ca, am renuntat sa mai vanez trofee si am trecut la pescuitul ala duulcee, unde abia iti vine sa schimbi momelile, mai stai trantit si te uiti la bete cu un ochi, mai gusti ceva, eh, mai vorbesti cu colega... si mai tot timpul inceputului de vara, am pescuit la Turnu, in peisajul ala frumos. Si am cam prins, ce-au uitat altii !

 

La Proieni, in plimbare

 
   Apoi, mai spre sfarsitul verii, am inceput sa cautam mreana si scobarul, la deal, pe la Turnu` Spart, la Boita- Sibiu, ma rog, prin zona aia si chiar (fiindca o perioada buna, mustangul meu Tico a fost grav bolnav), am mers de mai multe ori cu trenul. Pot spune ca alea cu CFR-ul, au fost cele mai frumoase si mai reusite iesiri de anul trecut.

Asteptam trenul, cu Ina si Nic

   Mai pe desupra, am si prins. Si cel mai important, mrenele au fost pregatite de Ina, intr-un mod care le-a facut irezistibile (shofilate si marinate usor in lamaie), dar, daaar, sa spunem cinstit ca eu i-am dat sugestia asta... Sic ! Si scobarii, daca sunt lasati mai mult in zeama de lamaie, isi schimba gustul ala de namol.

 

Ei fire-ar, chiar nu vrea !

 
   Pe toamna, am gasit si un loc, unde culmea ! nu am pescuit niciodata, stiind ca nu vrea nimic, dar anii au trecut si locul e splendid pentru cleni si avati mai mici. Pacat ca deja se facuse frig si clenii au cam disparut de la ape mici. La vara insa...

 

Ne odihnim putin

 
   Cand toamna a inaintat in varsta, ne-am dus mai mult la vale, la Zavideni, dupa salaiasi, la codita si bucatica. Si aici am facut destula treaba, multumitor pentru niste consumatori de peste prins cu undita, cate 7- 8- 10 fate, destul pentru vreo doua tigaite, asa de pofta.
 
 

Salata pentru peste... buunaa

   Si cam asa am mers, pana ce a venit iarna. Nu mai trageau decat moace de somotei mici, asa ca, nu ne-am mai dus la pescuit, avand si multa treaba cu serviciul si alte alea pe cap.

 

Soare cu dinti in noiembrie

   Acum stam cuminti acasa, in curand vom repara si ordona tot arsenalul, ascultand viscolul (sau ploaia cu zloata), de afara si gandindu-ne la pastraviorii care ne asteapta la primavara, dupa Paste, ca pana atunci, oricum nu merge mai nimic.

 

Lotrul iarna

   Iar aici, pe blog, voi mai depana din ce am scris mai sus, una cate una, iesirile mai importante din 2015, dar asa, mai detaliate, mai picante, cu pozisoare... poate ne mai inveselim, cel putin noi, eu si cu Ina, precis o sa ne aducem aminte razand, de unele shotii si de mici lucruri hazoase...


   Astea fiind zise, dragii mei prieteni, va las cu bine si va multumesc, pentru rabdarea cu care ati tot vizitat o pagina care parea parasita. Ne vedem !

A urcat salaul la Izbiceni

 

Primul salau pe 2014

  Anul asta, s-a incheiat devreme pescuitul. Azi cred ca e ultima zi de pescuit, pana pe 30 mai, cand se incheie prohibitia. De aceea si avand si ceva informatii ca ar fi urcat din Dunare, salaul, mreana si platica mare, ne-am vorbit, eu si doi prieteni, Catalin si Nelu Alimanescu (mare maestru pescar - cum, nu ati auzit de el ?? Ma mir...), sa mergem la Izbiceni si chiar mai jos, la Moldoveni, acolo unde Oltul se desparte in doi craci cu apa repede.

 

Izbiceni - baraj

   In principal vizam salaul, la shaduri dar si la viu daca prindeam ceva maruntis pe acolo. Totusi, ne-am pregatit si pentru mreana, pentru mrenele alea mari de 3 - 6 kile, care, cand urca pe Olt, sunt atractia No. 1.
   Am plecat de seara, sa putem incerca intai mreana, noaptea, la Moldoveni. Am ajuns in zona pe la miezul noptii si am orbecait prin niste coclauri, prin intuneric, pana ce, cu ajutorul Google maps, am iesit pe malul Oltului, exact la locul unde voiam. Aici, apa era foarte mica si repede, pe un pat de pietris. Am fost intampinati rapid de reprezentantii companiei locale de electricitate (o Dacie cu o caruta la remorca), deoarece pe apa, aveau loc manevre tactice cu 4 sau 5 ambarcatiuni dotate cu faruri puternice si alte ustensile, ce se deplasau rapid in sus si in jos, luminand fundul apei si incercand eroic, sa starpeasca orice tentativa de invazie a pestelui, catre barajul de la Izbiceni. Cu mici exceptii, chiar reuseau ! A venit si un paznic de la balastiera din apropiere, care, privindu-ne cu mila, asa pe niste tampitei, ne-a zis ca nu-i acolo loc de pescuit... Totusi, am asezat patru bete pentru mreana si am asteptat vreo ora - doua, dupa care, timp de 50 minute ne-am culcat.
 
 

Primul

    Cand s-a luminat, am iesit din masina, am strans betele si hai la baraj, ca macar salaul o fi pe acolo. Cat despre mrene si platici, nici vorba, alea sunt povesti, legende ramase in folclor, din timpurile cand inca nu descoperise Faraday, ce si cum e cu electricitatea. Ma rog, toate astea se petreceau la 2 km de baraj, unde Politia de frontiera, patruleaza zi si noapte, impotriva braconierilor (adica aia care nu si-au pus stampila pe chitanta, sau vai !! nu au timbrul de 2 lei !!).
 
 

Al doilea

    La baraj, fiind dimineata, stiam ca nu vom prinde nimic pana dupamiaza, dar am prins niste obleti, "niste", insemnand vreo 40 - 50, si am pus cate doua bete de om, la viu, la salau (trebuie sa recunoastem, in cel mai bun loc !). Am mai cochetat si cu plasticele cand si cand. Unii care statusera de seara trecuta si toata noaptea, in barci, pe apa, dand la plastice, aveau cate 3 - 5 salai, dintre care unul era de cel putin 5 kile... frumos, dar si sa stai in barca toata noaptea, pe frig si vant, e criminal.
 

Catalin

   In fine, dupamiaza a inceput sa creasca apa, si am prins si noi, doi salai, nu prea grozavi, la interval de o ora, unul de celalalt. Ambii, la viu, deoarece incepuse vantul ditr-o parte, dinspre sud si era aproape imposibil sa dai de sus cu plastice si sa ai control asupra lor. Venisera si alti pescari, digul era plin, dar de data asta, in afara de noi, doar un flacau din capatul celalalt, a mai prins vre 3 bucati mai mici, in rest pauza, pana cand s-a intunecat. Cei din barci, cat am mai stat noi, nu au prins nimic.
 
 

Alimanescu in actiune

   Si am plecat acasa, multumiti ca macar am avut la ce sa facem o poza - doua si ne miroase mana a peste. Asta e, nu puteam rata salaul de primavara.
   De maine, tot salaul ce va mai urca acolo timp de o luna, pentru reproducere, va fi strict monitorizat de echipajele electricienilor, sub supravegherea onor Politiei de frontiera, care-i va feri de ochii curiosi ai fraierilor cu permis.

Izbiceni - prima iesire pe 2014

  Avand in vedere ca nu se mai poate pescui decat in aceasta luna, in aprilie fiind deja prohibitie, am zis ca poate dau de salau la Izbiceni. Vorbesc de salaii aia mari de 3 - 5 kile si chiar mai mari, care, daca Dunarea creste cat de cat, urca spre a-si cauta locuri de depunere, pana sub barajul de la Izbiceni.

 

   Asadar, m-am uitat pe cotele Dunarii si am vazut ca e in crestere, vreme frumoasa si calduta (doar pe net era asa !!! ), hai sa incepem si noi sa mai dam cu jigurile in apa. Aveam si ceva informatii de la Valcea, cum ca apa e crescuta la Izbiceni si punand cap la cap ce mai gasisem pe net, am considerat ca merita facut un drum pana acolo.

   Si cum se intampla in viata, ca socoteala de acasa, nu-i tot aia din targ, intai de toate, vremea a fost cainoasa : frig, negura, burnita si noaptea ceata. Au dat-o cu nuca-n perete, atat netul, cat si posturile TV, nu a fost nici partial soare - ca unii, nici ploaie seara, ca altii. Si nici cald. Apa era cu desavarsire scazuta, vezi poza de jos:

 

   Am vorbit cu un localnic si mi-a zis ca zilele trecute, apa era mai mare cu doi metri !! Ce mai, am nimerit si noi la spartul targului !  De la Ionesti - Valcea, in drum, cumparasem de la un pescar, patru carasei, din care am taiat bucatele si am pus cateva bete in vederea vreunei capturi de mihalt, care, in mod sigur este inca pe acolo, dar care din pacate, trage foarte ciudat, la ce ora vrea el, de multe ori, abia spre dimineata. Noi nu am stat prea mult, pe la 21,00, am plecat spre casa, mai ales ca ne asteptam sa o dea in ploaie, cum zicea Busu... ploaie pe dracu, era o burnita fina ca o ceata, in jumate de tara, asa a fost tot drumul de intoarcere.

 

   La plastice nu a dat nimic, nici macar asa ca o parere de atac, absolut nimc ! Nu mai spun ca intre 16,00 si 19,00, nu am stat nici sa fumez o tigara, am lansat gen kamikaze, de ma durea si spatele si mana. Nu cred ca era acolo nici urma de salau. Mihaltul nu a venit in scurtul timp de noapte cat am stat. Adica, mai pe romaneste, am dat ca in ligheanul cu apa ! Am si scos, cateva cabluri si sarme aruncate acolo de isteti...

   La 16,30, a venit si Politia in control si a cerut mai putin permisul (abia de s-a uitat la plasticul ala), cat chitanta cu stampila ANPA ! De timbrul ala de 2 lei, a zis ca n-are treaba, doar chitanta stampilata l-a interesat deosebit !

 

   Pe la 21,00 satui de stat degeaba in frigul amplificat de burnita, am dat drumul la motor si p`aci ti-e drumul ! 

  Poate ca pana la prohibitie mai apuc sa fac un drum dupa salaii aia mari si poate ca o sa am (sau poate nu) si bafta sa-i gasesc acolo.

Am revenit

  

Dupa o absenta de vreo doua luni, timp in care am fost extrem de ocupat cu redecorarea casei + serviciu si alte belele, am revenit pe net si de acum o sa postez la fiecare pescuiala mai de soi.

  Desigur ca am mai fost si la pescuit, ca altfel nu se putea, am fost pe Olt si la deal si la vale, mai cu rezultate, mai fara, dar mai mult noaptea, dupa somn. Orice activitate de spinning a fost intrerupta si va fi pana joia asta, cand, auzind eu ca Dunarea va fi crescuta (deci urca pestele pe Olt), ma voi duce intr-o plimbare de trei zile intre Dunare si Babiciu. Si numai cu batul de spinning si cu toate cutiile, cutiutele si troacele pe care le am cu tinichele, voblere, plastice si ce-or mai fi.

   Am fost si saptamana trecuta, dar m-am limitat la somotei. Avatul nu ataca pe nicaieri, maruntis nu era pe deasupra, abia spre plecare au venit obletii sub barajul Rusanesti si pesemne ca pe sub ei au venit si salaii. Nefiind pregatit pentru salau, am optat sa merg noaptea pe malul stang, spre Babiciu, "la tevi", vreo 4 km amonte de Rusanesti. Ei bine, incepand chiar de la baraj, pe tot pereul erau masina langa masina, pana la 1 km de Babiciu, unde e apa prea mica sa mai poti arunca vreo undita. Asa ceva nu am mai vazut ! Cat or fi, vreo 14 km parca, nu am avut loc sa arunc 4 undite ! Era prima zi de dupa prohibitie, si cum tragea binisor platica pe zona... Nici la nunta nu e asa purcoi de lume !

Izbiceni

   O noutate ar fi ca, la Rusanesti sub baraj, nu mai sunt baracile alea, placa de beton e goala, salcioarele cat o curelusa au crescut inalte si groase (cati ani au trecut de cand au inchis locul ala !), Asta insemnand umbra, singura de pe zeci de km, izvorasul ala cu apa ca gheata e tot acolo, ce mai, de acum se va prinde iar salau si avat acolo. Nu imi fac iluzii, locul o sa fie ocupat non stop, chiar daca nu trage nimic, macar se poate sta omeneste pe canicula si momeala e tinuta la rece... Am lansat cateva bete acolo, cu rezultate dezastruase, din pdv. al agataturilor. Am scos intregi doar doua din vreo 12 strune ( la 4 bete, dar refacute de vreo trei ori ). Se pare ca tot fundul e acoperit de parasute, setci, sarme si cabluri si dracu or mai fi bagat muncitorii aia in atatia ani, in apa. Macar se poate da la avat !

  

Turnurile de la Bradisor, noaptea

Acum o sa iau pentru noapte si vreo trei bete fixe, am sa incerc cu doua mreana si cu unul salaul. Ziua o sa blinkeresc si asta o sa fie distractia. Ma rog, planul de acasa...

 

    Asa ca pana saptamana de vine, s-auzim de bine !

La Zetoane si la Izbiceni, in martie

salaul

   Sambata noaptea, pe la 3,30, am plecat cu Catalin si cu Didi, prieteni si colegi de pescuit, dupa un plan foarte sofisticat, spre Islaz - Turnu Magurele, la baltile alea ce odata erau pline de stiuci, la Zetoane. Le casapisera unii cu setcile acum doi ani, dar ramasesera destule pixuri prin balta si dupa gandul nostru, acum se marisera destul.

   Acolo era (si este si acum), pusa o pancarta pe care scrie ca balta este proprietate privata, etc si ne gandeam ca asta i-ar fi speriat pe setcari si stiucile au avut timp sa creasca. Pe de alta parte, baltile astea fiind inundabile, nimeni nu ar face piscicultura acolo si deci tinicheaua cu pricina, ar putea fi pusa la vrajeala de catre vreun smecher... Una peste alta, hai acolo sa ne iesim din pareri. Daca nu, dam seara la Izbiceni, dupa mihalt.

cu Catalin

   Am ajuns la Zetoane, la 8,00 si fiind cu Tico, usor cum este, am avut curajul sa merg pe nisip 1 km, pana la malul baltii. Foarte greu, cu drifturi, dar am ajuns. Aici, frig, vant taios, nu tare, dar foarte rece. Si am stiucarit noi sistematic si cu diverse naluci, pe Zetonu mare si apoi pe ala mic, prin toate ungherele... nimic, nimic, parca nu mai era niciun peste pe baltile astea, pesemne chiar asa era, l-or fi terminat setcarii.

Dune

   Cu jale si cu gandul ca totusi ar fi trebuit sa mai stam pana se face dupamiaza, am plecat spre Izbiceni. Acolo, ne-am asezat sub baraj, sub cupele deversorului. Au mai venit multi cu masinile, s-au uitat lung si au plecat. Apa scazuse de cand venisem noi si continua sa scada. Se vedea deja unul din batardourile de la vale de cuburi. Descurajati de asta, oamenii plecau acasa. Noi am pus sapte bete fara sa le lansam, doar asa de poza, sa nu se ocupe locul si apoi am incercat sa dam nitel dupa salau cu plastice, dar asa mai mult de incercare, nu prea serios. Am pierdut fiecare cate doua si apoi am pus masa, am stat de poze si flecareala, sa treaca timpul si sa lansam si noi dupa mihalt, pe seara.

shad

   Pe malul celalalt, niste localnici scoteau obleti cu parasute si "televizoare" si ne gandeam ca unde-s obleti sunt si salaii sub ei, dar oricum nu mai era loc sa dam si noi acolo. Mai venisera si niste aia cu barca sa puna setcile, le-au si pus intre pila si malul nostru, dar ramasesera gaurile de sub pila, dintii aia, prin care pestele trece mereu de la canalul de fuga, spre deversor. Noi aveam sa pescuim intr-o punga ramasa - slabe sanse ! Mai - mai sa plecam, dar am zis ca nu se stie si ca dupa aia s-ar putea sa ne para rau ca nu am stat, dupa ce am facut atata drum.

Catalin si Didi

   Catalin zice ca de ce sa stea un bat gol, ca a facut rost de un oblete viu si il pune asa sa vada poate ca totusi da ceva in el. A stat obletele ala viu, vreo patru ore, degeaba si pe la 16,00, am taiat bucatele din alti pesti si am lansat toate betele, aproape, la 3 - 4 m de peretele de beton. Sa fie, ca nu stii... eu le-am zis ca mihaltul nu trage decat exclusiv noaptea, iar dinspre partea salaului, nu aveam nicio speranta. Auzisem de la un copil localnic, cum ca ar fi urcat salaul cu vreo trei zile in urma, cand era apa mai crescuta si chiar se luasera cativa mai mici, dar de atunci nu s-a mai prins.

Optimist

   Si cum stateam asa degeaba pe acolo, minune ! Un bat in care aveam bucatica de peste, prinde viata, incet de tot, inca o data si inca... Pe dracu - zic eu, e vreun guvid, ca ala trage asa anemic ! Didi, a luat-o in serios si a stat langa bat, pe urma a tras mai tare si l-a intepat. Un salau de 3 kile ! Imediat ce l-am scos ( bine ca am luat de acasa minciocul mare la mine in ultima clipa !), am observat ca apa, incepuse sa creasca usor. Acum nu stiu, poate ca apa mai repede, a gonit obletii de pe malul opus ( localnicii plecasera) si a adus si salaul la noi, sau poate a fost acolo tot timpul si doar acum pe seara, la 17,30 a inceput sa traga, sau venise de la vale printre setci cand a crescut apa...

e ceva

   Chestia e ca, din momentul ala, am pus mana pe jiguri si plastice in modul cel mai serios si am spinuit constienti ca mai sunt si alti salai pe acolo. Am stat pana la 22,00 si am mai prins doi, si am mai scapat si eu si ceilalti cativa mai mari decat ce prinsesem, nu, nu ca in poveste, fiindca ii adusesem desupra si ii tarasem pe apa vreo 10 m spre mincioc pana sa scape, dar aia e, am dat golul de onoare, ne-am intors acasa cu salai si inca pe 2 martie, destul de devreme pentru asta.

setcarii

   A dat in plastice destul de des, dar nu l-am intepat eu eficient, spinningul nefiind punctul meu forte. Jiguri nu prea grele, si softuri diverse, numai shad-uri, in culori alb - albastru, alb - verde, galben - verde, rosu - portocaliu. Agatatori cat cuprinde, de la setcari si japcii, tot felul de cabluri, sirme si alte alea, pana nu deverseaza sa curete tot, o sa lasam acolo tone de twistere ! Noi am terminat toate noutatile pe care le cumparasem.
   Mihaltul nu s-a aratat deloc.

asa da !

   Fiti fericiti cei care aveti de gand sa va duceti pe acolo, A INCEPUT SALAUL si nu mai pleaca de acolo pana la prohibitie ! Si de acum, or sa dea din ce in ce mai mari ! Si nu uitati ca si mihaltul trebuie sa traga, daca nu in noaptea asta, in cele urmatoare !
     Asadar, pe el !!!

Dupa mihalt la Izbiceni

salutari de la Izbiceni

   Asa pe nepusa masa, sambata 2 februarie, mi-a venit dor de-o pescuiala de noapte si m-am dus cu gandul la singurul peste mai de soi ce se poate prinde la vremea asta - mihaltul. Bineinteles, la Izbiceni. Nu eram prea convins ca vreau intradevar sa stau o noapte pe vremea asta pe malul apei, asa ca nu am anuntat niciun prieten, nu m-am aprovizionat cu nimic, ce mai, nu m-am pregatit cu nimic si m-am dus la servici, deoarece eu sambata lucrez intotdeauna.
 

momeala

   De indata insa ce am terminat, pe la 14,00, m-am hotarat si iute - iute am aruncat sase bete in masinuta, un bagaj sumar, haine, doua paturi (sa fie asa, just in case) si l-am chemat pe varul Cristi - ala de la km. 318, va amintiti si cum asta a zis ca vine (se pare ca nu sunt singurul ticnit din familie), hai sa luam cele trebuincioase. Adica baterii, starleti, niste viermisori si deoarece nu mai aveam timp de prins obleti, am apelat la ajutorul unui magazin, de unde am cumparat un fitofag mic de vreo 700 g, din care aveam sa taiem cubulete de carne, drept momeala principala.

parca as fi un miner

   Pe la 15,30 am decolat si am ajuns acolo la ora 18,00 exact cand a cazut intunericul. Ma uitasem pe net, pe Kappa - vremea si vazusem ca o sa fie + 4* C in prima parte a noptii. Stiam ca astia sunt destul de exacti (de aia le-am pus si link aici in sidebar) si intradevar, au fost gradele alea, dar... eu cred ca mai multe, erau cam + 6* C si asa au ramas pana la ora 1,00. Era cald pentru februarie si nu batea vantul deloc. Apa nu era inghetata nici macar pe lac, sus.

masa de lucru

   Odata ajunsi, am instalat rapid betele, fiindca jos erau doi pescari intr-o barca de metal, care dadeau cu un prostovol si vroiam sa vada unde lansam, sa nu dea peste fire. Oamenii si-au vazut de treaba, tinand o distanta de 40 - 50 m de noi si desi abia prindeau rar cate o platica sau ce-o fi fost, nu ne-au deranjat, nu s-au apropiat mai mult de noi. Am taiat cubuletele de fitofag si am lansat strategic, in locul precis unde se aduna deobicei mihaltul, dar si mai in larg si mai lateral, sa vedem de unde incepe. Apa era asa de scazuta, de nu am mai vazut asa ceva, cuburile din fata cupelor, care atunci cand se zaresc sub apa, zicem ca e scazuta, se vedeau cu 1,5 m deasupra si la vale se vedeau randurile de batardouri submerse - toate trei.

batrani si nelinistiti....

   Hai ca e devreme, hai ca poate vine mai la noapte din larg, treaba e ca mie nu-mi mirosea a bine chestia cu apa scazuta si pe masura ce timpul trecea, mi-am dat seama ca nu o sa prindem nimic. S-a mai intamplat, nicio suparare, am incercat, ne-am facut datoria. Macar sa folosim ceva din drumul asta. Am vazut pentru prima data batardourile, deci stiu acum pe unde sta la panda salaul, stiuca sau somnul. Si am stat sa vad ce prind baietii aia si unde arunca prostovolul, asta insemnand ca acolo nu sunt agatatori. Aruncau pe la 5 - 6 m de bolovanii aia de pe pereu, cu precizie. Asadar, clar, la distanta aia se poate lansa la fund. Am si incercat mai tarziu cand erau mai departe si asa era, nu se agata de nimic. Bine de tinut minte pentru martie - aprilie, cand vom da cu plastice, cu twistere.

tot cu chinezarii umblu

   Era peste si pe la suprafata apei, destul de maricel, de-o palma, asta fiind urmarit si prins destul de des, de un alt pescar profesionist, un pelican, ce luneca foarte repede pe apa si din viteza, prindea cate un peste fara a se scufunda, parca ii culegea de pe apa. Multi ii scapau, se vedea dupa cum se uita repede dupa ei. Pe malul celalalt, la turbine, fiind apa mai adanca pesemne, erau cativa ce dadeau la agatat si cred ca si prindeau, ca au ramas acolo si dupa ce noi am plecat.

pozat cu tableta, la lumina de faruri

   Pe la ora 1,30 satui de stat degeaba, am hotarat sa plecam spre casa, pana nu ne ia cu oboseala, desi puteam foarte bine sa dormim cateva ore si in masina, cu cate o patura zdravana pe noi. Dar am plecat conducand mai incet si cu pauze de cafea si tigara si am ajuns cu bine acasa la ora 4,00.

Mai vin aici, e abia inceputul...

   A fost destul de placuta mica escapada, in ciuda faptului ca nu am prins nimic, asa se intampla cu mihaltul, o data prinzi - de zece ori, nu !