A urcat salaul la Izbiceni

 

Primul salau pe 2014

  Anul asta, s-a incheiat devreme pescuitul. Azi cred ca e ultima zi de pescuit, pana pe 30 mai, cand se incheie prohibitia. De aceea si avand si ceva informatii ca ar fi urcat din Dunare, salaul, mreana si platica mare, ne-am vorbit, eu si doi prieteni, Catalin si Nelu Alimanescu (mare maestru pescar - cum, nu ati auzit de el ?? Ma mir...), sa mergem la Izbiceni si chiar mai jos, la Moldoveni, acolo unde Oltul se desparte in doi craci cu apa repede.

 

Izbiceni - baraj

   In principal vizam salaul, la shaduri dar si la viu daca prindeam ceva maruntis pe acolo. Totusi, ne-am pregatit si pentru mreana, pentru mrenele alea mari de 3 - 6 kile, care, cand urca pe Olt, sunt atractia No. 1.
   Am plecat de seara, sa putem incerca intai mreana, noaptea, la Moldoveni. Am ajuns in zona pe la miezul noptii si am orbecait prin niste coclauri, prin intuneric, pana ce, cu ajutorul Google maps, am iesit pe malul Oltului, exact la locul unde voiam. Aici, apa era foarte mica si repede, pe un pat de pietris. Am fost intampinati rapid de reprezentantii companiei locale de electricitate (o Dacie cu o caruta la remorca), deoarece pe apa, aveau loc manevre tactice cu 4 sau 5 ambarcatiuni dotate cu faruri puternice si alte ustensile, ce se deplasau rapid in sus si in jos, luminand fundul apei si incercand eroic, sa starpeasca orice tentativa de invazie a pestelui, catre barajul de la Izbiceni. Cu mici exceptii, chiar reuseau ! A venit si un paznic de la balastiera din apropiere, care, privindu-ne cu mila, asa pe niste tampitei, ne-a zis ca nu-i acolo loc de pescuit... Totusi, am asezat patru bete pentru mreana si am asteptat vreo ora - doua, dupa care, timp de 50 minute ne-am culcat.
 
 

Primul

    Cand s-a luminat, am iesit din masina, am strans betele si hai la baraj, ca macar salaul o fi pe acolo. Cat despre mrene si platici, nici vorba, alea sunt povesti, legende ramase in folclor, din timpurile cand inca nu descoperise Faraday, ce si cum e cu electricitatea. Ma rog, toate astea se petreceau la 2 km de baraj, unde Politia de frontiera, patruleaza zi si noapte, impotriva braconierilor (adica aia care nu si-au pus stampila pe chitanta, sau vai !! nu au timbrul de 2 lei !!).
 
 

Al doilea

    La baraj, fiind dimineata, stiam ca nu vom prinde nimic pana dupamiaza, dar am prins niste obleti, "niste", insemnand vreo 40 - 50, si am pus cate doua bete de om, la viu, la salau (trebuie sa recunoastem, in cel mai bun loc !). Am mai cochetat si cu plasticele cand si cand. Unii care statusera de seara trecuta si toata noaptea, in barci, pe apa, dand la plastice, aveau cate 3 - 5 salai, dintre care unul era de cel putin 5 kile... frumos, dar si sa stai in barca toata noaptea, pe frig si vant, e criminal.
 

Catalin

   In fine, dupamiaza a inceput sa creasca apa, si am prins si noi, doi salai, nu prea grozavi, la interval de o ora, unul de celalalt. Ambii, la viu, deoarece incepuse vantul ditr-o parte, dinspre sud si era aproape imposibil sa dai de sus cu plastice si sa ai control asupra lor. Venisera si alti pescari, digul era plin, dar de data asta, in afara de noi, doar un flacau din capatul celalalt, a mai prins vre 3 bucati mai mici, in rest pauza, pana cand s-a intunecat. Cei din barci, cat am mai stat noi, nu au prins nimic.
 
 

Alimanescu in actiune

   Si am plecat acasa, multumiti ca macar am avut la ce sa facem o poza - doua si ne miroase mana a peste. Asta e, nu puteam rata salaul de primavara.
   De maine, tot salaul ce va mai urca acolo timp de o luna, pentru reproducere, va fi strict monitorizat de echipajele electricienilor, sub supravegherea onor Politiei de frontiera, care-i va feri de ochii curiosi ai fraierilor cu permis.