Pe Olt la km. 318, in pasul Cozia

Dupamiaza e umbra

   Asa-i zice urmatoarei halte CFR, dupa halta Manastirea Turnu (Minastirea Turnu - asa-i in mersul trenurilor), un loc intre doua tunele, Km. 318.  Daca vrei sa cobori aici, sari din tren direct in rugii de mure si tufisurile de salcam pana la piept, si ai grija sa nu te impinga inapoi sub tren ! Nu exagerez, asa-i acolo, la urcare nu mai spun, e buna o maceta sa-ti faci loc 1 m. p. ca altfel nu te vede conductorul, de altfel nici nu stii unde sa te asezi sa astepti, probabil ca acolo unde e panoul cu numele statiei.  In fine cand ai anuntat controlorul ca vrei sa cobori (ca altfel opreste 2 secunde si fuge), dupa ce omul se uita luuung la tine si gandeste ca ti-a sarit vreo doaga, te pregatesti psihic de desant, caci realmente asta e, sari de la un metru in bojii aia cu spini la nimereala si stai asa, mai pe o coasta, la 45*, sa plece trenul sa o poti lua pe linie pana aproape de tunel, unde e si poteca ce da in drum.
 

Malul opus, unde e o curba periculoasa

   Ei, aici la drum, alta viata, numai locuri de pescuit unul si unul, de nu stii unde sa te asezi, umbra, spatii libere pentru campare, tot ce vrei. Drumul asta, e acelasi care trece pe la Manastirea Turnu si continua de aici inca vreo 4-5 km mai sus, pana la halta CFR - Cozia, acolo unde conducta de aductiune de la Bradisor, trece peste Olt.
 

Aici o sa pun tabara

   Am gasit un loc bun, am vrut sa ma asez acolo, dar mi-am dat seama ca unde urma sa pun betele, se putea inunda noaptea, asa ca am campat la 20 m mai jos, unde puteam sa dau in doua locuri apropiate, cu doua bete in fiecare. Desi locurile sunt super, este o mare hiba cu liniile de inalta tensiune, care in unele locuri sunt cam apropiate si nu poti lansa departe, cu bolta. Aici erau destul de sus, mai la vale insa, e un tronson de 1 -2 km unde sunt la 6 - 7 m deasupra capului, a drumului, de ti-e frica si mergi pe drum cu betele stranse...Sunt si niste cruci pe acolo dealtfel si cred ca sunt in legatura cu asta. Nu ma mira nimic, ieri am vazut niste inconstienti ce dadeau cu telescoape de 5 m chiar sub linii, avand varful la 1 m de ele...Nu aveau carboane dar totusi, asa mor prostii...
 

Bagam momeli ...

    Dar am divagat, sa cotinuu ; cum ziceam, nu se poate arunca departe in larg, dar 25 - 30 m sunt suficienti, fiindca aici e albia Oltului pe malul asta, stang si are la 10 m de mal, vreo cinci - sase metri adancime. M-am bucurat de asta, crezand ca am gasit locul ideal pentru somotei, dar fundul e format din sfaramaturi de stanca taioase si asa ca am lasat acolo o multime de monturi. Mai tarziu, am aruncat mai departe, si acolo nu taie, dar e adancimea prea mare, peste 10 m. I-am pus lipitori, rame si pe fiecare bat (eu pun doua carlige la somn), cate un peste, babusca sau clean, asa cam de o palma, sau mai mici. ce sa zic, am avut o trasatura sanatoasa, la pestele viu cred, si am ratat-o prosteste, intepand prea repede. La alt bat, dupa o mic beep in clopotel, am scos batul cu ambele strune retezate exact de la antitangle, banuiesc de stiuca nu prea mica, le-a mancat cu tot cu varnisul de silicon, pana la vartejele care nu i-au placut.
   

... si asteptam sa sune clopoteii...

   In rest, liniste la clopotei, cu mici exceptii, cand a dat bibanul mare si o moaca amarata. Ei bine moaca aia spunea mult, era neagra pe spate, ceea ce presupune un fund plin de bolovani, sterp, unde somnul nu gaseste hrana si deci, nici nu sta pe acolo, ceea ce se mai prinde fiind in trecere. De obicei, unde este verzui - kaki pe spate, sau macar gri, sunt mai multi la vanatoare si locul e mai bun, fundul este malos si poate este si ceva vegetatie.
 

...si asteptam cam degeaba

   A doua zi am plecat spre Turnu pe jos, 6 km, injurand ceasul de mana care se defectase si astfel am pierdut trenul. Injuram pentru ca am constatat asta, dupa ce am stat ca fraierul o juma` de ora, in caldura sufocanta din rugii aia de mure, astaptand trenul si gandind ca asa tre` sa fie si in iad !
 

Cand n-am ce face... fac poze !

   Ei, incet pe drum pe la umbra, fiindca tot drumul asta-i pe sub copaci, mi-am mai venit in fire si luand-o ca pe o drumetie, cu ruxacul acum usor, m-am concentrat asupra malului, sa vad viitoare locuri bune de pescuit, interesul major fiind sa gasesc atat loc de campare la umbra, cat si combinatia ideala intre adancimea apei, substrat si distanta pana la liniile de inalta. Coborand pe malul stang, am constatat ca de cate ori malul face curba la stanga, albia raului se muta spre malul opus si invers. Astfel ca doar vazand din distanta malul, stiu adancimea apei. Misto.
 

Am ajuns la Turnu

   Ce sa va mai spun, pe tot drumul gasesti loc langa loc, unde se poate campa, parca masina, am vazut castori in golfuri linistite si pe la gurile tunelelor fostei linii CFR, acum scufundate, am urcat pe niste constructii mari parasite, din buza apei si care de fapt intra in apa, pe langa care, pe la colturi se vedeau niste cleni mari si foarte multi, ba chiar am si prins cativa, da` nu mari, cu batul de spin pe care am pus pluta si lacusta.
 

Mai stau sa ma odihnesc

   In afara de tronsonul ala care are liniile de inalta tensiune extrem de apropiate de sol, am gasit cateva locuri promitatoare. Chiar peste Olt de fostul motel Lotrisor, unde este pe mal o placa de beton, sunt picioarele scufundate ale unui fost pod, picioare ce se ghicesc prin apa, atunci cand e mai scazuta. Si aici, la dreapta sau la stanga, apa e mai strangulata, locul cred eu fiind bun de somotei si ce-o mai fi, aici cred ca o sa ma duc saptamana asta, o noapte.
 

Vineri, 13, La Km. 318

      Ce mai, de unde gandeam ca fac treaba buna, fiind oarecum in dreptul si mai la vale putin de locul de la debusare, uite asa s-a destramat si mitul Km. 318 !

Pe Olt la Debusarea Lotrului

Loc bun vara

   Ieri am fost dupa somotei, la debusarea Lotrului, a hidrocentralei de la Ciunget, ce uzineaza apele din lacul Vidra, acolo unde este si cel mai bun izvor de apa de pe valea Oltului. Putin mai sus, sau chiar langa Debusare, se deschid cateva locuri de pescuit exceptionale, dar foarte bine mascate de vegetatie, cu acces pe cate o potecuta aproape invizibila.
 

Seara

   Locuri umbrite in cea mai mare parte a zilei, foarte linistite, macar ca soseaua este la doar  treizeci de metri mai sus, arboretul oprind tot sunetul masinilor. Clenii se plimba dupamiaza pe sub mal, avatei si somotei sar dupa albitura pe luciul apei, totul este in tonalitati de verde inchis si umbros, suntem intre doi versanti impaduriti.
 

Nelu Alimanescu

   In afara acestor cateva locuri "amenajate" de picioarele pescarilor, copacii se apleaca deasupra apei, cu bolta, atat pe un mal cat si pe celalalt, pe o distanta apreciabila, de cam 5 km, pana la Brezoi - Valcea. Iata de ce aici pestele este in elementul sau, nestresat si mai putin sfios. Tot aici se poate lua si caras mai mare si acesta, poate datorita hranei din zona, are un gust deosebit de bun.
 

Lansam printre trunchiuri scufundate

   Toate bune, una...De fapt, nu sunt decat 5 - 6 locuri de astea si daca ai bafta sa fie ocupate... Desi nu stiu multi de ele, sunt deajuns sase insi ca sa ocupe valea.
 

Primul somotei

   Am plecat la 19,00 cu Nelu Alimanescu, si am oprit la fiecare loc, constatand ca este ocupat. Intr-unul mai bun de lansat pentru doi oameni... desigur, erau doi oameni. Norocul nostru ca era tarziu si baietii, care dadeau dupa caras cu feedere, se cam plictisisera si dupa o jumate de ora, timp in care noi am asteptat langa ei, socializand pescareste (trancanind prostioare), au stans si au plecat. Am incercat la lipitori si buchet de rame mari, la buchet de viermi, ca poate-o da vreo mreana si am asteptat pana 3,30 - eu, pana dimineata Nelu. Rezultat un somotei si cateva ciupituri nervoase si nefinalizate dintr-o evidenta lipsa de apetit somnesc. S-a mai incercat (Nelu), cu macaroane vanilate, macaroane glazurate, macaroane italienesti, porumb Bonduelle cu cheita la cutie si cu mama dracului si carasul tot nu a aparut.
 

Si al doilea

   A doua zi pe la 11,00, plictisit de ramele si lipitorile intregi si vii din carlige, vazand ca rapitorii ataca pe apa continuu, am avut o nazareala sa pun un pestisor in carlig, poate-o da in el vreun salau - gandeam eu. Tocmai atunci, Nelu prinde un clenisor la pluta si da sa-l arunce. Stai, zic, da-l incoace sa-l bag la carlig. Arunc si nu trec doua minute, ca se zguduie batul de nu-mi venea nici mie sa cred, trag si aduc la mal un somotei mai frumusel, de vreun kil, asa. Socul nu era ca l-am luat, ci ca am stat ca fraierii toata noaptea cu rame si fleacuri, cand, se stie, somnii manaca peste ! Peste, nu buchete si macaroane italienesti ! Sa-mi fie de invatatura sa nu mai uit care-i hrana de baza a somoteiului. Si cand ma gandesc la cate atacuri ale lui am vazut pana atunci, trebuia sa-mi fi dat seama... Prea tarziu, trebuia sa plecam acasa si asta a fost ! Doi somotei si o buna dispozitie data de atmosfera tonica si racoroasa a locului, au fost deajuns.
 

Tabara de noapte

     Cat pot de repede, o sa mai stau o noapte acolo, de data asta pregatit !

Inceputul pescuitului de vara, pe Olt la deal

la Turnu, la tunel

   De atunci din iunie,  am fost de nenumarate ori in sus pe Olt, ba dupa somotei, ba dupa clean, ba chiar si sus de tot spre Sibiu, dupa mreana. Sezonul e intarziat, pestele a inceput sa traga timid, abia acum in iulie.
 

Pregatim betele

   Pai sa va zic pe unde am mai umblat si ce am facut. In principal, am incercat mai mult somoteiul, pe zona Turnu, dar am mai dat dupa el si la Ramnicu Valcea. Aici, in oras, locul unde dadeam de obicei, s-a cam stricat, s-au facut agatatori in urma viiturilor si nu am facut decat sa las monturile in radacini.

O mrenuta ratacita la Turnu

   La Turnu, alta pozna, a inceput sa manance mai mult ziua, de la 13,00, la 17,00 si apoi seara ceva mai slab, noaptea mai deloc. A trebuit sa merg de vreo sase ori acolo, ca sa vad asta. Eu cred, ca de fapt orele astea de mancare ale pestilor, sunt dictate aici de regimul de uzinare a apei, un baraj se deschide la deal si altul se opreste la vale, sau amandoua merg, sau invers, fiindca de cate ori apa curge sau creste sau scade, ori incepe sa manance, ori daca manca pana atunci, se opreste. Totodata isi schimba si locul de hranire, mai la mal sau mai la adanc, in larg.
 

Drumul catre tunele, la Turnu

   Asa ca, in ceea ce priveste somoteiul, nu s-au facut ravagii, am prins cam 4 - 7 bucati per raid, exceptand cei trimisi la plimbare pentru ca nu aveau varsta legala pentru jocul asta. Locul preferat, l-am schimbat, acum dau mai mult la adanc, unde apa are cam 10 m, langa un tunel. Si am de gand sa merg si mai in amonte, unde am vazut eu de pe celalalt mal, locuri foarte promitatoare.
 

Langa cortul Two Seconds al lui Razvan

   Am fost si la Caineni - Valcea, dupa clean, acolo dezastru total, apa era foarte crescuta, locurile unde luam mrene, s-au transformat in lac, de fapt, a fost umplut lacul de la Robesti, din aval si acum coada lacului e la Caineni. Salutare mrene !

Un clentoi luat la rotativa langa betele de somn

    Pana mai sus, la Raul Vadului, nu mai sunt locuri bune. Dar nu asta era hiba, cleanul trebuia sa fie prezent si din abundenta, dar cum sa fac ceva daca la 1 km mai la deal se sapa cu draglinele malul pentru un baraj nou si apa venea rosie ca si caramida pe malul drept, si la 500 m pe malul stang... se sapa cu draglina pentru o statie de sortare... plus tot zgomotul astora... am stat pana la pranz si am plecat (in)jurand ca pe acolo nu mai dau zece ani de aici incolo.
 

La Lazaret dupa mreana

   Suparat, am fost si mai sus, la Lazaret in jud. Sibiu, la gura Lotrioarei, dupa mreana.
 

Costica si Nicu se duc la locul lor de pescuit

   Am plecat patru oameni, eu, prietenul Razvan, si doi colegi de serviciu, Costica (ala cu mrenele din alta postare) si Nicu - sofer si diletant in ale pescuitului (ca sa nu zic pe bune -  cizma !) si bun grataragiu. Aici, desi locurile sunt excelente, in afara soselei care trece malul celalalt, nu e nimic din civilizatie si totul e salbatic, am asteptat mreana toata noaptea degeaba, nu am vazut o ciupitura barem ! Sunt convins ca in aceleasi locuri, in august o sa traga in nestire si numai bucati mari. Vom vedea, ne mai ducem acolo.
 

Aici la Turnu e liniste

   Deocamdata o sa ma mai duc saptamana asta intreaga (sunt in concediu, he, he ) dupa somotei la Turnu, dupa care, daca isi ia si Razvan concediu, o sa mergem de cateva ori dupa mreana, la Lazaret, Meghis sau Turnu Rosu, in Sibiu. Un plan mai departat ar fi si o partida de clean la rotative, la podul peste Olt, de la Bradu, situat dupa curbura Oltului, spre Avrig si Fagaras, ceva imi spune mie ca acolo e raiul clenilor...
 

Apa e foarte adanca, vedeti firele !

    S-auzim de bine !

Prima nocturna la Turnu

Pasul Cozia

   Dupa ploi nesfarsite si ape tulburi pe Olt, acum s-a facut insfarsit cald noaptea si apa e asa merlie, nu prea tulbure, tocmai buna pentru somotei. Poate si pentru mreana, dar nu am fost la deal mai sus dupa ea. Si asa, vineri seara, pe 8 iunie, am deschis oficial, sezonul de pescuit al somoteilor, la Turnu - Valcea, in Pasul Cozia.

Pe seara la locul de pescuit

   Asta presupune ca se pescuieste doua zile la rand si se sta cel putin o noapte intreaga. Imi este usor de ajuns aici, de la Ramnicu Valcea pana la Turnu, sunt doar 25 km. Mergem dupa somotei, ce-i drept cam mici, dar ce sa-i faci, ala mare inca nu a iesit la mancare (inca !).
   Oricum, de anul trecut, de pe vremea asta, tendinta este de crestere a dimensiunii la somoteii prinsi de noi. Desi Oltul este arhiplin de somn si somotei, nu ne lasa inima sa luam chiar orice moaca mica, astfel ca mare parte din capturi, ajung iar in apa. De la 1 kil incolo  se mai retine cate ceva, altfel ne-am duce degeaba la pescuit acolo. In iunie si inceputul lui iulie, dealtfel, se prind ceva mai mici si pe masura ce timpul trece, pana toamna, devin tot mai mari. Acum se prind 20 bucati si se opresc 1 -2. Asta e, hai sa va zic ce am facut.

Razvan 

   Cum spuneam, vineri dupamiaza am plecat la Turnu, insotit de prietenul Razvan, inarmati cu cateva lipitori si niste rame nasoale, d`alea negre si lungi, rame la care (pe aici pe la noi), nu trage nici un peste, nici macar ghibortul ! 2 - 3 bete de caciula si o foaie de cort, doua izoprene si gata tabara de pescuiala.
 

Aici se doarme cand nu trage deloc

   Timpul a fost frumos, dar noaptea e inca racoare, pe la 4,00 nu prea erau 17 grade, asa cum zic mincinosii TV. N-am avut probleme cu frigul, fiindca am experienta si m-am asigurat de asta. Apa nitel crescuta, merlie, cum spuneam, conditii optime. Si totusi, nu a tras cum presupuneam seara, au dat mai rar, si cam putini, doar doi au fost ceva mai rasariti, ma rog, nu e concludent, poate am nimerit noi ceva, vreo defectiune la solunare... saptamana ce vine o sa ma edific.
 

Primul

   Au venit a doua zi si Didi cu Catalin, amici pe care-i stiti de pe aici, de pe blog si membrii seniori in gasca si ne-au adus acasa.  Dupamiaza au plecat si ei separat, sa-l incerce tot acolo. Inca nu am aflat ce au facut, probabil acum dorm si nu-i mai deranjez.
 

A doua zi, in alt loc, la tunel

   Am fi putut lua si cel putin 1 - 2 avati mari la trei kile (in mod sigur luam !), dar fiind exact in dreptul turbinelor de la baraj, sus pe lac, a sarit un gardian speriat de spectrul foamei si somajului, ca nu e voie, ca ramane el fara servici daca luam noi un peste, ca sa dam la 70 m de acolo, etc. Asa de enervat am fost sa scap o ocazie rara ca asta, ca nici nu m-am mai gandit sa ma duc, precum zicea ala, mai incolo si sa arunc exact unde erau avatii, langa gardian. Erau la vanat in card, pe o suprafata mica, apa curgea destul de tare, nu prea limpede,  fierbea apa de atacuri ( cei care dau la avat stiu ce inseamna asta), era imposibil ca in max. 5 min sa nu am cel putin doua bucati... si erau numai d`ai mari de 2 - 3 kile...  Am sa propun la Hidroelectrica, de acum, sa angajeze numai gardieni obligatoriu pescari, asa cum sunt cei de pe Oltul inferior (sic!).

Al doilea

   Asa a fost sa fie, somoteii aia doi i-a luat Razvan si nu l-am intrebat inca, in ce fel a rezolvat marea dilema : Ciorba sau Friptura ?